Acasa Năsăud În sfârșit, a început reabilitarea clădirii fostei bănci ”Aurora”, o clădire de referință pentru centrul orașului Năsăud. Vezi istoria acesteia

În sfârșit, a început reabilitarea clădirii fostei bănci ”Aurora”, o clădire de referință pentru centrul orașului Năsăud. Vezi istoria acesteia

Publicat de Radu SÎRBU

Una dintre cele mai falnice clădiri din orașul supranumit “al academicienilor” a fost și este cea a fostei Bănci “Aurora”, imobil impozant din centrul urbei, recunoscut în zilele de astăzi de către localnici drept… Alimentara. Veche de 113 ani, clădirea a ajuns în stare de degradare ce atentează la viața trecătorilor. Este de ajuns să privești spre streașină pentru a vedea pericolul: mai ales cărămizi dar și bucăți din lemn lemn sunt la un pas să cadă pe trotuar. La felul cum se prezintă situaţia, e doar o chestiune de timp până când un element desprins să treacă din stadiul de echilibru fragil la stadiul de cauză a unei răniri grave. Din fericire, din această săptămână au început lucrările mult așteptate și necesare de reabilitare.

Povestea unei construcții de fală, ce a fost cândva sediul băncii ”Aurora”

Istoria acestei clădiri, construită în 1907, este impresionantă, fiind relevată în urmă unei cercetări a arhivelor Muzeului Grăniceresc, prin bunăvoință directorului, istoricul doctor arheolog Lucian Vaida. În fapt, această se identifică cu începuturile cooperației în Năsăudul sfârșitului de secol XIX, în plină glorie a legendarului spirit cărturăresc local.

De la Iuliu Moisil citire

O “biografie” amănunțită i-o datorăm eruditului Iuliu Moisil (n. 15 mai 1859, Năsăud-d. 28 ianuarie 1947, Năsăud), publicistul care a devenit membru de onoare al Academiei Române în anul 1943. Domnia să a relatat cu exactitate și amănunțit despre ce a fost Bancă “Aurora” pentru Năsăud, cu borna de plecare la 1873. Mărturiile din 1935 cuprind lucruri inedite despre Năsăud și oamenii săi de valoare:

“În ținutul Năsăudului pulsa de multă vreme o viață românească și deși sub stăpânire străină, sentimentul național era totuși foarte pronunțat. După înființarea Regimentului al II-lea român de graniță (1762) și mai ales din timpul când Vicariul episcopesc Ioan Marian (1797-1846) și-a dezvoltat activitatea să multilaterală în acest ținut, sentimentul național și cultură românească au luat un avânt puternic; cu deosebire după ce Marian înființă la anul 1837 cursurile pedagogice, pentru a pregăti învățători români mai destoinici, a luat și cultură poporului grăniceresc o dezvoltare mai mare. După ce instituția militară grănicerească s-a desființat în anul 1851 și grănicerilor li s-a acordat, în 1861, înființarea ”Districtului românesc autonom al Năsăudului”, în locul fostului District militar de odinioară și mai apoi – la 1863 – li s-a aprobat deschiderea gimnaziului superior (cu 8 clase) la Năsăud (n.r. actualul Colegiu Național George Coșbuc); a început o organizare culturală din ce în ce mai temeinică și mai multilaterală. Atunci, românii năsăudeni au început a se gândi și la chestiuni economice. Astfel încă de prin anul 1870 unii fruntași se gândeau la cooperație. Încep discuții mai întâi mai timide, din ce în ce mai stăruitoare, până ce în fine ideile s-au cristalizat într-un institut, ”Aurora”.

Se frământau cu asta idee profesorii de la gimnaziul superior grăniceresc din Năsăud, mai ales profesorii noi, cari își făcuseră studiile la Viena. Aduseră cu șine această dorință și au și înființat o mică societate de păstrare și împrumut a profesorilor de la gimnaziu, depunând fiecare o sumă de bani lunar (cote) de câte 5 florini. Acești tineri profesori au fost: Dr. Artemiu Publiu Alexi, Dr. Ioan Mălai, Ioan Marcian, Dr. Constantin Moisil, Maxim Pop și Dr. Paul Tanco. Mică societate a fost în adevăr de mare folos, și după un an de activitate s-a hotărât să se dea acestei reuniuni o extensiune mai mare, invitând a participă și alte persoane: preoți, învățători, funcționari etc. Ideea a fost primită în fine cu mult interes și s-au înscris mulți membri, căci profesorii agitau foarte puternic în Districtul Năsăudului. În statutele sale, ca și ”Albina”din Sibiu, cărturarii năsăudeni își fixaseră scopul noii societăți ”Aurora” astfel: de a procură poporului țăran mijloacele bănești necesare pentru purtarea și dezvoltarea economiei sale, a ridica întrânsul spiritul de economie, a ridica creditul real în țara și a promova interesele economiei naționale. În ziua de 2 Noemvrie 1873 s-a ținut într-o clasă a gimnaziului prima ședința de constituire provizorie a comitetului fundator, sub președinția profesorului Ioan Marcianu, secretar fiind Dr. A.P. Alexi. Director fu ales căpitanul pensionar Nicolae Anton.

Statutele societății au fost aprobate de Ministerul de agricultura, industrie și comerț la 27 Decemvrie 1873 cu Nr. 18.200. La 15 Ianuarie 1874 fu ales că director Căpitanul suprem al Districtului Năsăud, Alexandru Bohățel. Cotă fundamentală era de 50 florini v. a. plătibili în rațe lunare de câte 3 florini. Societatea ”Aurora” s-a dezvoltat din ce în ce mai bine, cu toate piedecile și anii de criză ce au urmat, prin administrația ei cinstită, aducând foloase enorme populației grănicerești, precum și culturii naționale. Istoricul societății ”Aurora” se află amănunțit în Monografia acestei societăți, care s-a publicat cu ocazia jubileului de 50 ani de la înființare (1873-1923), scrisă de domnul Nicolae Drăgan, profesor la universitatea din Cluj.

Bancă ”Aurora” împlinește deci anul acesta (n.r.-1925) 62 ani de existența cinstită și de neprețuit folos pentru populația din vechiul județ al Năsăudului și putem afirmă că este promotoarea băncilor populare din vechiul Regat, având până la 1920 caracterul de ”însoțire” (reuniune), cu părți fundamentale. Este vrednic de amintit, că această modestă instituțiune de credit, curăț românească, a distribuit milioane de lei pentru scopuri culturale, filantropice, naționale, a mărit patrimoniul național finanțând cumpărarea de zeci de mii de jugăre cadastrale de pământ cultivabil și păduri, pe seamă clientelei românești, de la minoritarii învecinați, i-a făcut educație poporului să economisească ”bani albi pentru zile negre” și a îndemnat clientelă să îndrăgească cartea, îndrumând-o și în ale gospodăriei raționale, prin distribuirea gratuită a mii de exemplare de cărți utile, broșuri și ziare și tratând-o întotdeauna cu cea mai mare tragere de inimă. Serviciile prețioase aduse de această societate agriculturii, economiei și chestiunilor naționale sunt unanim recunoscute în ținutul nostru și toți bunii și cinstiții români mereu se întreabă nedumeriți, cum pot fi amenințate cu distrugere-chiar prin lege-astfel de folositoare și naționale instituțiuni, conduse întotdeauna cu cea mai mare dragoste pentru poporul nostru, cu cinste și adevărată omenie? Cu câtă amărăciune și tristețe au luat cunoștință de această desconsiderare a intereselor juste zecile de mii de deponenți și acționari, țărani, preoți, învățători, profesori și mici funcționari români, precum și reprezentanții ai atâtor fundațiuni și instituțiuni bisericești, școlare și culturale, cari își văd astăzi periclitat și distrus tot avutul lor, agonisit adeseori cu trudă de sânge, cruțare și privațiune pe fiecare ceas, în curs de zeci de ani și depus la institutele noastre, care au fost perfect solide și vrednice de încredere”.

Clădirea în stil vienez, de 101.000 de coroane

Așa cum arată academicianul Iuliu Moisil, datele despre imobilul Băncii Aurora ne-au fost date de filologul, lingvistul și istoricul literar Nicolae Draganu (n. 18 februarie 1884, Zagra, comitatul Bistrița-Năsăud-d. 18 decembrie 1939, Cluj). Astfel, năsăudeanul care a ajuns decan al Facultății de Litere, Rector al Almei Mater Napocensis și a fost chiar primar al municipiului Cluj, între anii 1933-1938, ne spune că:

“În 18 Martie 1906, consiliul administrativ propuse adunării generale, că în vederea desvoltarii progresive a Societății, să aprobe cumpărarea unor realități (n.r.-terenuri și imobile) în centrul, după putință în piață Năsăudului. Propunerea fu aprobată și consiliul administrativ autorizat să facă cumpărarea, să plătească prețul realității și să o intabuleze pe numele Societății. În adunarea generală următoare, care se ținu în 17 Martie 1907, directorul raportă că s-au cumpărat 3 realități: o casă de piatră de la Ioan Nășcuțiu cu 17.000 coroane; o casă de piatră de la Leon Nășcuțiu cu 24.000 coroane; și o casă cu etaj de la Iosif Mihăilaș și Hedwig Ulreich cu 24.000 coroane. Dintre acestea, cele două din urmă se găseau în însăși piață Năsăudului. Ele s-au intabulat pe numele Societății. După această s-au început lucrările de reparație. Sumă data pentru cea dintâiu, după reparații și adaptări, s-a urcat la 27.784 coroane, fără să fi fost potrivită de local, nefiind chiar în centru. Nu era potrivită nici cea din urmă. S-a încercat atunci adaptarea casei cumpărate de la Leon Nășcuțiu, care era în locul cel mai potrivit. Dar începându-se lucrările s-a constatat că vechiul edificiu nu poate să reziste adaptării plănuite și astfel a fost demolat, iar în cursul anului 1907 s-a clădit un nou edificiu cu etaj, având în parter localuri potrivite pentru negoț și locuințe, iar în etaj pentru institut și o locuința ori două. În 1908 se clădiră acareturile necesare, iar în 13 Iunie 1908 Societatea hotărî și se mute în noul edificiu. Nouă clădire a costat 100.953 coroane. Unele schimbări și adaptări s-au mai făcut și după mutarea Societății în noul edificiu. Astfel, în 1910 s-a clădit un grajd care a costat 1.464 coroane”.

Primărie, sediul ADAS și Alimentară

Povestea clădirii a continuat în “iepoca” comuniștilor, atunci când, la începuturi, anii ’50, fost sediul comitetului raional Năsăud. Ulterior, după ce administrația orașului-mutat clădirea primăriei, devenit sediul local Administrației Asigurărilor de (ADAS), prin anii ’70 parterul fiind ocupat de magazinul de . Astăzi, seculara construcție “gâfâie” tot sub ocupația Alimentarei, societății de asigurare (ambele privatizate după 1990), dar unui sediu “fantomă” de partid.

Vizualizari: 641

Related Articles

Leave a Comment