Acasa Opinii Corespondență din State de la Domnița Ganea, rebrișoreanca stabilită în Chicago: Despre Bob de la Six Corners, veteranul din Vietnam ce a văzut iadul

Corespondență din State de la Domnița Ganea, rebrișoreanca stabilită în Chicago: Despre Bob de la Six Corners, veteranul din Vietnam ce a văzut iadul

Publicat de Radu SÎRBU

Istorioara ce urmează să v-o dezvălui, vouă, ipoteticilor cititori, şi dați-mi voie să recunosc, mi-ar plăcea să fiți cât mai mulți -în paranteză fie spus, istorioara, ziceam, este prinsă în volumul meu „Crochiuri de pe strada copilăriei” şi aş putea afirma că este reală în proporție de 80%, exceptând bineînțeles, artificiile literare inerente. Este o scurtă radiografie a unei părți mai puțin vizibile a societății americane, trecută prin prisma trăirilor unui emigrant. Sper să vă placă!


Stă pe jos, pare că nu observă lumea din jur. Aplecat peste chitara lui ponosită, ca de altfel întreaga-i înfățişare, cântă minunat, cu o voce răscolitoare ” Give me one reason”, cântecul atât de popular a lui Tracy Chapman.
Bărbatul de culoare, destul de în vârstă, e mereu în acelaşi loc, conferind impresia că nu se mişcă niciodată de acolo. Lângă el are două cârje albe, iar în fața sa o pălărie şi un carton prin care apelează la bunăvoința sau mila trecătorilor. Cei milostivi mai aruncă câte un bănuț din când în când.
El e Bob, pur şi simplu Bob. Dacă ai răgaz şi răbdare, iar el are încredere în tine, îți va spune povestea lui, o poveste tristă şi poate comună, cum au foarte mulți eroi ai războiului din Vietnam.

  • Îți vine să crezi, Miss, ( mi se adresează) că am patru copii – doi medici, o fată avocat şi cel mic militar în forțele aeriene? Dar am pierdut totul! Am pierdut încredere şi răbdarea lor…nu mă mai vrea nimeni!
    -Ai o țigară, mă întreabă?
    Dau din cap că nu şi chiar îi spun că nu am acest viciu.
    Bob ridică capul pentru scurt timp, mă priveşte, apoi îmi spune:
  • E bine să nu ai vicii…Războiul, blestematul ăla de război! Ştii, Miss, că acolo în Vietnam am omorât oameni nevinovații?! Sate întregi au pierit sub mâna mea şi-a tovarăşilor mei…femei, copii, sate întregi! Dar ne-au obligat să o facem, te rog să mă crezi că ne-au obligat!!! Țin minte ziua, o, Doamne, cum aş putea să uit, când un băiețel flămând a venit înspre noi cerând mâncare! I-am întins o ciocolată, m-am îndepărtat puțin, şi BUUUUUUM!!! A sărit copilul în aer cu tot cu 23 dintre camarazii mei! Da, Miss, copilul era o capcană vie…mânuța lui strângând ciocolata a căzut nu departe de mine…O, God!!!…Multe s-au întâmplat atunci. Am rămas cu astea, şi îmi arată cârjele…
    Un băiețel de vreo cinci ani se apropia şi îi pune în pălăria zdruncinată de vremuri şi întâmplări, un dolar, Bob îi binecuvântează familia şi pe el, apoi continuă să-mi povestească:
  • M-am întors de acolo cu răni pe trup, dar mai ales sufletul, Miss, sufletul…El nu s-a mai putut repara… Aveam himere, nopți întregi țipam în somn şi nu puteam evada din propriile-mi coşmaruri. Băutura şi mai târziu drogurile, mă alinau. Apoi…apoi am ajuns aici…la Six Corners, răscrucea drumurilor unde stau cei ca mine…După cum vezi nu mă mai droghez, nu mai beau, Miss! De câțiva ani sunt ” curat”…dar viața mea e pe terminate…
    -God Bless You, întotdeauna îmi laşi câte ceva când treci! Eu nu uit chipurile, eşti un om bun, Miss…God Bless You! Eşti poloneză?
    Îi răspund zâmbind că nu, multă lume mă întreabă acest lucru.
    -Sunt europeancă, dar din Romania, ai auzit de această țară ?
  • O, da, Romania! Nice people, nice country! Nadia Comaneci, Țiriac, Hagi ! I know, Miss!!!
    Zâmbesc scurt la gândul că nu suntem un popor pierdut din memoria colectivă, apoi plec mai departe cu povestea lui Bob în minte şi nu pot să accept că un om care a avut totul, nu mai are nimic, decât nişte întunecate himere! Şi poate nu e vina lui.
    Aud pe foarte mulți, zicând, când trec pe lângă astfel de oameni:
  • „Eu nu îi dau nimic, pentru că se droghează sau bea!”
    Da , adevărat, dar oare povestea lor o ştii? O să îmi spui :” Sunt oameni slabi!”. Iar ai dreptate, tu, trecătorule grăbit! Dar mai bine află povestea lor, înainte de a-i judeca!
    Bob rămâne tot mai în urmă, însă minunatul cântec a lui Tracy Chapman îl mai aud sau poate e doar în mintea şi sufletul meu.
    God Bless America, God Bless all the People!

Domnița Ganea, Chicago, 17 Aug 2020.

Related Articles

2 Comentarii

Niculina Vlasin 18 august 2020 - 18:51

Povestiri de viata impresionante, expuse excelent Felicitări Domnița!

Raspunde
Lenuta 19 august 2020 - 00:01

Felicitãri!
Multumim cã existi. ❤

Raspunde

Leave a Comment