Acasa Corespondenți Povești impresionante spuse de peste Ocean de către rebrișoreanca Domnița Ganea, corespondenta Mesager24.ro din Chicago (VI)

Povești impresionante spuse de peste Ocean de către rebrișoreanca Domnița Ganea, corespondenta Mesager24.ro din Chicago (VI)

Publicat de Radu SÎRBU

Justice for KUBA (Dreptate pentru Kuba)
……autor Domnița Ganea….

Până în ziua de 2 aprilie 2021, ziua când catolicii sărbătoreau Paştele, Jakub Marchewka, alintat de cei apropiați cu diminutivul Kuba, era un tânăr absolut normal, cu aspirații fireşti, un băiat crescut în sânul unei familii de sorginte poloneză, venită în SUA cu mulți ani în urmă. Practic Kuba era cetățean american, statut obținut prin naşterea sa pe acest pământ.

Este de notorietate exodul masiv al polonezilor pe Pământul Făgăduinței, ajungându-se ca în anul de grație 2021, comunitatea poloneză din Chicago să fie una dintre cele mai numeroase şi mai bine definite, a treia limbă vorbită în metropolă fiind cea poloneză. Oameni stoici, ambițioşi, muncitori, cu o determinare de invidiat, polonezii sunt foarte uniți şi recunoscuți pentru ordine şi amenajări de bun gust, curățenie, pentru bisericile întreținute şi pentru legătura lor indestructibilă cu religia, astfel bisericile constuindu-se în nuclee care îi adună în jurul lor pe tineri şi bătrâni. Polonia, ca şi România a fost o țară încercată socio-politic şi probabil de aici derivă dorința acestor oameni de a-şi făuri un viitor frumos.

Jakub, un tânar sănătos şi absolut normal, reuşise să-şi clădească nu de mult timp o familie cu principii de viață solide. Avea o soție frumoasă, o blondă cum sunt majoritatea polonezelor şi un copilaş pe care îl iubeau şi ocroteau ca orice părinți normali.

În ziua de Paşte a acestui an, după slujba de la biserică St. Ladislaw, la care participaseră cu toții, s-au adunat la masa festivă toate rudele, cu bucurie, în casa părintească a lui Jakub. Mama lui, bună gospodină, tocmai scosese pe masă desertul ei fabulos, tortul Karpatka, când a constatat că se terminase sucul de portocale.

-Kuba, mergi tu la 7-Eleven să cumperi suc, te rog! Tu nu ai băut alcool şi poți să conduci…ia şi o cutie de înghețată pentru cei mici…de căpşuni…

Băiețelul lui Jakub care asistase la discuție şi-a declinat dorința de a-l însoți la magazin pe tatăl său. Jakub, ajuns în parcarea magazinului, a fost distras de la şofat de băiețel care îşi rătăcise jucăria preferată, astfel că din neatenția creată a lovit nu foarte tare o maşină gata parcată. Proprietarul maşinii, un tânăr hispanic de vreo 20 -22 de ani, tocmai a ieşit din magazin însoțit de iubita lui, era irascibil, fără tact sau calm, asfel că a început să-l înjure şi mai apoi să-l lovească pe Jakub, sub ochii copilului şi a tuturor persoanelor aflate în stația de autobuz vecină cu magazinul. Jakub, cu mândria lui de polonez a ripostat. Sud-americanul a alergat la maşina lui, a scos pistolul şi fără drept de apel la descărcat în Kuba! Apoi, în trombă s-a urcat în ea şi a fugit de acolo. A fost prins la scurt timp. Dar viața lui Jakub s-a scurs într-o clipită!

Vieți risipite de o minte neinstruită! Traume psihice împrăştiate în rândul martorilor oculari! Un copil care cel mai probabil va rămâne marcat pentru tot restul vieții! Toate acestea întâmplându-se în ziua Învierii Mântuitorului!

E greu de explicat de ce a doua generație de hispanici are în rândurile ei astfel de indivizi! Părinții lor veniți din țări sărace sunt oameni muncitori care, poate, în dorința de a dărui copiilor lor născuți în America, ceea ce lor le-a lipsit, au scăpat lucrurile de sub control… Bineînțeles că sunt cazuri izolate, dar care afectează mersul comunității.

Întorcându-mă acum două zile de la spital, am văzut locul unde s-a întâmplat acest act barbar, nejustificat, mai ales că în SUA asigurările autoturismelor sunt mai mult decât generoase, iar lucrurile s-ar fi putut finaliza paşnic, fără cruzimea unei crime.

Locul unde Kuba s-a stins sub o mână criminală este împânzit de flori, lumânări, lozinci, iar în mijloc stă fotografia tânărului zâmbitor şi încrezător în viață!

„Dreptate pentru Kuba!”…Ironic, nu? Ce dreptate l-ar putea reda familiei lui, ce miracol l-ar putea întoarce din moarte?
Locul e doar la o milă de casa mea…recunosc, e primul incident despre care aflu că s-a întâmplat aşa aproape de unde trăiesc.

Copiii trebuie puşi de la naştere pe un făgaş de normalitate, prin educație şi răbdare.

Această țară le oferă oportunități la care unii nici nu visează, dar libertatea prost percepută, anturajul, dorința de a aplica legea pumnului, fac din oameni, bestii, animale care nu ucid pentru a supraviețui, ci pentru a-şi demonstra lor ceva ce eu nu pot înțelege!

Am făcut aceste fotografii pentru a vi le împărtăşi . Poate vom trage nişte învățăminte cu toții…

Maşina mea a pornit pentru că semaforul s-a făcut verde, iar Jakub şi zâmbetul lui jovial, au rămas în mijlocul florilor şi lumânărilor, cerându-şi dreptatea.

Iartă Omenirea, Kuba, pentru că nu a fost capabilă să-ți asigure normalitatea…

Dar oare cei dragi ai tăi, vor putea ierta asta vreodată?!

…..Chicago, 12 mai, 2021

Leave a Comment