

Ieri, pe un pat de spital din Cluj, la venerabila vârstă de 91 de ani, s-a stins din viață cel mai vârstnic dintre fotbaliștii echipei Progresul Năsăud, Sandi Mureșan – jucătorul de legendă al fotbalului năsăudean. Fusese operat la stomac de la sfârșitul lunii aprilie a.c. iar acum nea Sandi a pășit pe iarba Raiului.
În locul cuvintelor reci, rândurile de mai jos vin cu crâmpeie din viața lui decanul de vârstă al fotbaliștilor năsăudeni, așa cum ni le-a povestit chiar el într-o frumoasă zi de sfârșit de august a anului trecut
Născut în 1929, croitor de meserie (cu 37 de ani în câmpul muncii la Liceul Silvic și 10 la Cooperativa ”Munca Colectivă”), nea Sandi își amintește că a jucat fotbal încă de micuț.
„Era distracție strașnică fotbalul de atunci și se juca cu ambiție nemăsurată. De prin 1937 eram nelipsit de la terenul de fotbal al Năsăudului, care atunci, alături de echipa orașului, ființa la Liceul Grăniceresc George Coșbuc (nota redactorului: potrivit unui alt fotbalist de legendă al Năsăudului, Gicu Ionașcu, puțin mai tânăr decât nea Sandi, echipa de fotbal a fost înființată chiar la liceul Coșbuc, în 1922, sub numele de Grănicerul, primul meci fiind jucat de năsăudeni în compania formației Liceului de Contabilitate din Dej). La 20 de ani m-au luat în armată, care atunci se făcea în regim de 3 ani, pe care am făcut-o la Dorohoi, și pe lângă fotbal, în acea perioadă, am ajuns să practic și oina, ajungând și căpitan al echipei naționale de oină. Însă oina a fost doar un sport pasager, întrucât după armată am revenit la fotbalul din Năsăud, când formația era antrenată de profesorul Pall. Am jucat aici până la 40 de ani, atât în campionatul județean, cât și în cel regional (n.red: eșalonul trei al fotbalului românesc), semn că nu mi-am bătut joc de viața de sportiv amator. Jucam doar de voie bună, nu primeam mâncare sau băutură, iar de bani, nici vorbă”, ne-a descris timpurile de altădată Sandi Mureșan.

Întrebat despre o întâmplare hazlie din cariera de fotbalist care i-a rămas în minte, nea Sandi ne-a relatat un episod în care Năsăudul a jucat un meci, în deplasare, contra celor din Bistrița.
„Ai noștri au plecat spre Bistrița cu trei căruțe, iar eu am întârziat și nu am mai prins mijloacele de transport. Pentru a ajunge la meci, totuși, am decis să merg pe jos. Mai cu alergare, mai la pas, pe Dealu Târgului, am ajuns cu cinci minute înainte de startul partidei. Când m-au văzut adversarii, au rămas înmărmuriți, știind că eram căpitanul Năsăudului, iar siguranța lor de dinaintea meciului, când își frecau mâinile că lipsesc, s-a transformat în frică și asta s-a văzut în rezultatul final: 3-1 pentru noi”, a rememorat interlocutorul. Dumnezeu să te odihnească în pace, nea Sandi !
Anul trecut, nea Sandi era invitat să dea lovitura de începere a unui turneu de old-boys desfășurat la Năsăud, la care au participat U Cluj, Gloria Bistrița, Caolinul Rebrișoara și Progresul Năsăud. A fost ultima pasă a lui Sandi Mureșan. Dumnezeu să te odihnească în pace, om bun !

