Transpuse în ziua de astăzi, afirmațiile din titlul par ireale, însă faptele amintite s-au petrecut aievea fiind consemnate în analele din 1758. Ele au fost transcrise de academicianul năsăudean Virgil Șotropa în numărul 3 al revistei ”Arhiva Someșană”, apărută în 1925. Potrivit cronicii, cu cinci ani înaintea înființării Regimentului de graniță năsăudean, viața locuitorilor de pe Valea Someșului era dictată într-un mod de batjocură de sașii bistrițeni, iar năvălirea tătarilor era încă o realitate sângeroasă. Priviți ca oameni de rang inferiori de către nemeși și grofi, românii (valahii) aveau voie să se apare numai cu pari, coase, topoare şi furci, în timp ce doar sașii aveau dreptul la puşti și tunuri. Iată cum a arătat anul 1758 în ordinea cronologică a celor mai importante momente consemnate în scrierile din arhive:
”1758; Iulie 4 – Satele săseşti cari voesc să mâne vitele la munte și căror Valahii nu le permit aceasta, să facă un tablou despre toate vitele ca să se poată calcula cât pierd Saşii.
Iulie 5. – Se dă certificat de milogeală femeii Dafina Balotă din Maieru care, în etate de opt ani a fost răpită în 1717 de Tătari şi aceştia au vândut-o unui Turc în al cărui harem a robit până în 1758, când, după multe suferinţe a putut să scape şi să se întoarcă acasă.
Iulie 10 – Se prezentă înaintea magistratului din Bistriţa doi popi valahi din Rebrişoara cu rugarea să li-se dea în arendă muntele oraşului (!) numit Luşca Cârstii. Fiindcă îmbie numai 7 fl. ung. pe an şi nimic mai mult, cu toate că se pot face cam 50 care de fân, cererea lor ”proastă” e respinsă.
Septembrie 16 – Magistratul bistriţan impune satelor districtului românesc şi celui săsesc să aducă lemne pentru reclădirea berăriei orăşăneşti arse.
Septembrie 20 – Inspectorul Georg Gunesch raportează magistratului că Valahii din depertinenţă (Valea Rodnei) nu voesc să mai plătească alte impozite decât numai dările regeşti. Spun că vor înainta recurs la guvern, şi dacă acesta nu va satisface cerere se vor adresa la curtea din Viena. Şi dacă nici aci nu vor afla sprijin şi dreptate, atunci îşi vor căuta alt stăpân.
Octombrie 24 – Sosind din Moldova ştiri neliniştitoare privitoare la Tătari, oraşul ia măsuri de apărare şi ordonă satelor româneşti şi săseşti să-şi gătească armele şi să fie în bună înţelegere. Valahii se vor apăra la caz de nevoie cu pari, coase, topoare şi furci, iar Saşii, cu puşti, pe cari Românilor nu le este permis să le poarte. Telcenii, cari sub pretext că în apropierea lor nu se află munte peste care să poată trece Tătarii, se roagă să fie scutiţi de serviciu public, să fie obligaţi asemenea cu ceilalți la pază în munţi.
Octombrie 30 – Din Reghin se semnalează că Tătarii ard, pradă şi jăfuesc în Moldova pe lângă râul Bistriţa. Pericolul e iminent. De la subprefectul Mihail Baleaf din Maramureş, încă soseşte în 7 Noiembrie asemenea știre despre faptele Tătarilor în Moldova.
Noiembrie 24 – Femeia Irina lui Tiron din Vărarea (n.r. denumirea veche a satului Nepos), după multe bătăi şi torturi mărturiseşte că și-a omorât fătul nou născut. E osândită să fie tăiată cu securea.
Noiembrie 25 – Se scot din arhivă actele privitoare la privilegiile oraşului şi magistratul constata că Valahii districtuali sunt datori să lucre la reparaţia zidurilor oraşului şi să furniseze lemnele necesare pentru clădirile orăşăneşti.”
