În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Imperiul Habsburgic, sub a cărui autoritate se afla Transilvania, înfiinţează la Năsăud Regimentul II valah (românesc) de graniţă, având scopul, printre altele, de a securiza graniţele de est, cu Moldova.
Actul din 1762, emis de către împărăteasa Maria Terezia, prin care s-a creat „Districtul Militar al Năsăudului”, cu 23 de sate (ulterior 44), cu sediul în această localitate, a însemnat o cotitură crucială pentru istoria ţinutului. Năsăudul a devenit centrul în jurul căruia gravitau toate localităţile aflate pe cursul superior al Someşului Mare. La rândul lor, ostaşii grăniceri, porecliţi „cătanele negre” datorită sumanelor de culoare închisă pe care le-au purtat în primele decenii de existenţă a regimentului, s-au dovedit luptători neînfricaţi, care au atras şi admiraţia lui Napoleon în luptele din nordul Italiei, de la sfârşitul secolului al XVIII-lea. Ei au cinstit pe deplin stindardul lor care purta inscripţia:„Virtus Romana Rediviva” (Renaşterea Virtuţii Romane).
Autoritatea centrală a Regimentului își avea sediul în vechea clădire a ”Şvardei” așa cum era denumită cazarma din Năsăud, o clădire impresionantă pentru acele vremuri ce a fost ridicat în jurul anului 1770 și în care astăzi funcționează Muzeul Grăniceresc și este atestată ca monument istoric.
Puțină lume știe că odată cu construirea acestei cazărmi au fost zidite și niște tuneluri subterane ce asigurau legatura cu casa comandantului Regimentului, care ființa în perimetrul spitalului de astăzi a orașului, dar și cu clădirea Judecătoriei cezaro-crăiești pe locul unde astăzi este sediul Băncii Transilvania. Practic, prin aceste tuneluri circulau doar reprezentații autorității imperiale habsburgice, inclusiv persoanele care erau arestate în cazarmă și erau duse pe acest traseu la judecată.
Am aflat de existența acestor tuneluri de la profesorul Ioan Nistor, fost director zeci de ani al Muzeului Grăniceresc Năsăudean, un bun cunoscător al istoriei Regimentului. Acesta ne-a declarat că intrarea în aceste tuneluri se făcea prin aripa estică a ”Șvardei”.
După desfiinţarea Regimentului de la Năsăud şi până la transformarea ei în muzeu, respectiva clădire a funcţionat printre altele şi cu rol de internat pentru elevii Şcolii Normale din localitate. De-a lungul timpului, muzeul a avut mai multe denumiri: Muzeul Grăniceresc, Muzeul Regional Cluj, Muzeul Năsăudean şi actualmente Muzeul Grăniceresc Năsăudean. În prezent, Muzeul Grăniceresc Năsăudean aparţine de Complexul Muzeal Bistriţa-Năsăud, for tutelar ce înglobează toate punctele muzeistice şi casele memoriale din judeţul Bistriţa-Năsăud. Muzeul din Năsăud deţine două expoziţii permanente în interior (istorie şi etnografie) şi o expoziţie etnografică în aer liber.
