Reportaj

Suntem în măsură să vă prezentăm diferitele aspecte ale vieții sociale și religioase din comuna Parva, grație arhivei deținute de primarul Ioan Strugari, prezentând totodată pagini ilustrate din istoria învățământului local dar și cum se făcea școală aici acum aproape o sută de ani.

Școala din Parva a fost înființată acum aproape două secole, cu predare în română, maghiară și germană !

Grație unei adrese (nr. 561/30 noiembrie 1970) a Școlii Generale Parva către Inspectoratul Școlar Județean Bistrița-Năsăud (adresă semnată de directorul Scridon Dumitru și secretara Codău Maria), aflăm că școala a fost înființată în anul 1827, în localul fostei primării comunale.

”Școala, sub stăpânire austro-ungară, a fost școală confesională greco-catolică. Învățătorii erau plătiți de populația din comună. Noua școală confesională s-a edificat în 1890, sub preotul Ioan Sîngeorzan, originar din Parva. Până în anul 1881, pe lângă predarea în limba română, scrisul și cititul se mai făcea și în limba germană. Din anul 1887 până în anul 1918, paralel cu limba română se mai preda și limba maghiară. Începând din anul 1953/54, școala funcționează și cu clasele V-VIII.

Școala Generală Parva Izvor I s-a înființat la începutul anului școlar 1951/1952, funcționând de la înființare până în prezent cu 4 clase.

Școala generală Parca Case s-a înființat în ianuarie 1959, funcționând cu 4 clase de la înființare până în prezent.

Școala generală Parva Valea Vinului a luat ființă în anul școlar 1962/1963, funcționând cu 4 clase de la înființare până în prezent.

Școala generală Parva Izvor II a luat ființă în anul școlar 1964/1965, funcționând cu 4 clase de la înființare până în prezent”, se arată în respectiva adresă.

Cum se făcea școală la Parva în 1932, cu premiant I în persoana elevului Alexandru Coșbuc – nepotul bardului de la Hordou

Aflăm acest lucru datorită unui catalog din anul școlar 1932/33, al clasei a III, promoție în care primul a ieșit Alexandru Coșbuc (fiu al preotului Gheorghe Coșbuc și nepot al poetului George Coșbuc). Astfel, acum un secol la Limba Română se nota distinct: Cetirea, Exerciții de memorie, Exerciții de compunere, Exerciții de intuiție. De asemenea, se studia: Aritmetica și Geometria, Religia, Comerț și contabilitate, Istoria, Cultura socială și învățământ civic, Geografia, Științele fizico-naturale, Igiena, Caligrafia, Desenul, Cântul, Exerciții de educație fizică, Lucru manual băieți și aplicații practice, Lucru manual la fete, Gospodăria. Se mai nota: Purtarea și Frecvența la ore. Din cei 14 elevi promovați, așa cum spuneam, primul a fost Alexandru Coșbuc, cu media 9,83, urmat de Vasile Călini – cu 9,38.

Atestate și adeverințe medicale pentru elevi, în 1923

Tot vizavi de școală, în fondul arhivistic al primarului Ioan Strugari am găsit atestate și adeverințe medicale pentru elevi, eliberate de medicii din Năsăud în anul 1923.

”Subscrisul medic adeveresc, cum că Sângeorzan Ion, în vârstă de 7 ani, din comuna Parva, pe care l-am vizitat în ziua de azi, am constatat că suferă în boala de brochită chronică și nu este atât de dezvoltat cât un copil de 6 ani, din care cauză cer ca să fie eliberat din frecventarea școlei pe anul școlar 1923/24.

Năsăud la 13 decembrie 1923, dr. Iosif Bradu – medic de circumscripție”, se arată într-un atestat medical de acum un secol.

Pe de altă parte am putut vedea cum o adeverință medicală, datată tot din 1923 și semnată de medicul primar Larion Mureșan, scutea o elevă din Parva: Maria Scurtu, de frecventarea școlii datorită perioadei de convalescență de 14 zile după o operație.

Ca o concluzie a celor expuse, privim cu mirare acele vremuri în comparație cu ce trăim în ziua de azi în viața școlii, însă un lucru are valabilitate perenă, și anume: fără școala poți trăi, dar fără educație, ba !

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Dacă plănuiești să pleci într-o vacanță cu adevărat relaxantă sau doar o ieșire de sfârșit de săptămână din viața deprimantă de oraș, poate că cel mai important lucru de care trebui să ții cont este locul unde te vei caza. Un loc ceva mai intim, călduros, nu doar o locație unde să dormi, atunci poate trebuie să cauți locul perfect pentru tine la pensiunea ”Pe Vale, la Moco” din Runcu Salvei.

Contrar denumirii, pensiunea se află pe un deal, într-o zonă frumoasa și liniștită cu acces auto până în curte, în comuna Runcu Salvei, județul Bistrița Năsăud, situata la 25 de km de Băile Figa, 50 de km de stațiunea Colibita – Marea de la munte, 100 de km de orașul Cluj Napoca, 30 de km de limita cu județul Maramureș, cel mai apropiat oraș fiind orașul Năsăud la 17 km distanță.

După cum ne-a prezentat Dănuț Mocodean – proprietarul oazei de linște și relaxare, pensiunea dispune de 5 camere, fiecare cu baie proprie, un living generos cu șemineu și loc de luat masa, bucătărie complet utilată (cu plită, cuptor, frigider, mașina de spălat haine, mașina de spălat vase, cafetieră, cafeaua pentru aparat fiind din partea casei, cuptor cu microunde, prăjitor de pâine, storcător fructe, robot mixer, veselă completa), cămară, două terase, curte și gradina generoasă cu foișor, loc pentru grătar, ceaun sau montat corturi.

”Pentru toți cei cazați punem la dispoziție din partea casei tradiționala plăcintă de la Runc, o marcă înregistrată a localității, țuică naturala de cazan, vișinata, socată și alte produse naturale tradiționale în funcție de sezon. În plus, pentru vitalitate și originalitate, se poate participa la treburi gospodărești, gen la strânsul fânului, la cules de prin gradină ori poți vedea cum se cresc animalele. La cerere până și cumpărăturile se fac pentru cei care urmează sa fie cazați, la comandă pe o listă cu cele dorite, fără comisioane în plus. Notabil este și faptul că zona de la pensiune se pretează pentru plimbări cu ATV-urile sau Off Road pâna în munții Țibleș.

Se închiriază întreaga pensiunea unui grup care să se poată bucura de timpul liber într-un cadru frumos, intim și liniștit. Vă asteptăm să vă hoginiți la noi!”, a ținut să transmită Dănuț Mocodean.

Telefoanele de contact sunt următoarele: 0761 435 210 sau 0754 630 768.

Gustați din bucata de rai ”Pe Vale, la Moco”!

Una dintre clădirile reprezentative pentru Năsăud este, fară îndoială, cea a Bibliotecii Documentare a Academiei, imobil construit de familia Tișcă, în 1914. Mă voi opri astăzi la povestea acestei case, ce străjuiește artera principala a localității (aproape de intersecția către Bistriță), cu alura unui castel în miniatura, în baza datelor „Colecției Iuliana Tișcă” de la Muzeul Grăniceresc Năsăudean.

Un cuplu în Belle Epoque

La începutul secolului XX, Iuliana și Emil Tișcă (că o coincidenta mai rar întâlnită la doi soți, ei au borne ale vieții identice: 1881 – 1965) aparțineau protipendadei „orașului academicienilor”. Iuliana Mureșianu era descendenta unor familii cu faima din zona grănicerească a Năsăudului și s-a distins prin implicarea în viață culturala a urbei, remarcându-se că o cântăreață și o pianista talentata, ce a activat în cadrul Reuniunii romane de cântări. Emil Tișcă era originar din comuna brașoveană Moeciu de Sus, fiind de profesie bancher, după absolvirea Academiei Orientale din Budapesta, și s-a stabilit la Năsăud în calitate de șef contabil al Băncii Mercur. Cei doi s-au căsătorit pe data de 8 octombrie 1906, iar primii ani după ce și-au unit destinele și i-au petrecut în casa părinților Iulianei. Nu pentru mult timp, pentru că în 1910 ei purced la edificarea propriului cuib. Unul deosebit pentru Năsăud.

O avere pentru acele vremuri

Terenul, menționat în actele de proprietate că „locul de peste prunduri”, a fost cumpărat la data de 26 iunie 1910 de la Iosif Mihailas (alt personaj de vaza al Nasaudului acelor timpuri, fost magistru de posta), pentru suma de 2.200 de coroane. În vederea construirii locuinței, perimetrul a necesitat o înălțare cu pământ, apelându-se pentru aceasta la „întreprinzătorii Iosif Pop, primar și Simion Hordoan, econom, ambii locuitori în comuna Prislop”, contra sumei de 1.300 de coroane, însă suma stabilita s-a majorat până la 1.800 de coroane, „aici este de a se înțelege și adaosul de plata afara de contract, pentru neajuns”. Proiectul imobilului a fost realizat de către inginerul Pfaundler din Bistriță, pentru care a încasat 400 de coroane, alte 600 primind ulterior pentru controlul lucrărilor în desfășurare. Planul cuprindea logia, camera de primire, camera de oaspeți, camera de zi prevăzută și cu un foișor, sufrageria, dormitorul, camera servitorilor, bucătăria, camară, iar în spate o veranda. Ridicarea vilei i-a fost încredințată unui alt bistrițean, Pavel Muresian, inițial pentru suma totala de 23.500 de coroane, la care s-au mai adăugat încă 1.240 de coroane la final. Pe lângă edificarea clădirii, lucrările la vila Tișcă au vizat și alte aspecte: dotarea încăperilor cu sobe de teracota, de fier sau cuptoare pentru bucătărie, pictatul încăperilor, realizarea împrejmuirii, amenajarea spatiilor verzi și a grădinii cu pomi fructiferi, precum și construirea unor anexe gospodărești. Astfel, tragandu-se linie, au fost cheltuite în total 36.000 de coroane, fară a pune în calcul mobilierul.

Războiul mondial și despărțirea

Documentele de la Muzeul din Năsăud arata că la 1 august 1914 lucrările la vila Tișcă erau finalizate. La scurt timp, că urmare a declanșării Primului Război Mondial, Emil a fost concentrat în batalionul ÎI al Regimentului 32 honvezi de la Bistriță, cu gradul de sublocotenent, participând că ofițer combatant pe țoață durata războiului, în special pe frontul balcanic (decorat în mai multe rânduri), până în 2 decembrie 1918, când a fost desconcentrat. Întors acasă, Emil Tișcă contribuie la reorganizarea Gărzii Naționale din Năsăud, în calitate de președinte și comandant, cu grad de căpitan, fiind ulterior numit sef al „Postului de censuri” și comandant al Pieței Bistriță. Iese din armata la 28 decembrie 1919 și se întoarce la Banca Mercur din Năsăud, pe postul de director executiv. În 1924, în urma falimentului băncii și a problemelor de natura judiciara care au urmat, Emil Tișcă părăsește Nasaudul, intrând în serviciul Băncii Romanești, la sucursala Brașov, cu detașări ulterioare la Satu Mare. Acest din urma oraș a fost, din păcate, capăt de linie în relația cu Iuliana, cei doi despartindu-se în 1927.

Drumuri diferite, casa – donata Academiei

Bancherul și-a refăcut viață de cuplu alaturi de Lya de Baghotay, rămânând director la Satu Mare până în 1940, în urma Dictatului de la Viena fiind forțat de administrația maghiara instaurata să părăsească orașul. Astfel, Emil Tișcă și-a trăit ultimii ani din viață la Brașov. După despărțire, Iuliana a revenit la Năsăud, iar în 1940, înainte de a pleca spre Brașov, Emil a luat decizia de a renunță la partea să din casa de la Năsăud, pentru a fi oferita Iulianei drept compensație pentru acceptul de a divorță oficial, eveniment produs în același an. Revenita la numele de Mureșianu, în 1951 Iuliana a fost obligata de noua orânduire să găzduiască în vila Dispensarul TBC din Năsăud. Cu siguranță, lipsa moștenitorilor, pe de-o parte, și situația impusa de comuniști, pe de alta, au fost factorii care au determinat-o pe Iuliana să-ți doneze casa, la 22 decembrie 1958, Filialei Cluj a Academiei Romane. Însă cocheta locuință a fost preluata de către Academie de abia după decesul Iulianei, survenit la 16 iulie 1965, intabularea fiind operata pe 6 decembrie 1965. Odiseea se încheie după alti trei ani, la 19 noiembrie 1968, atunci când a avut loc inaugurarea noului local al Bibliotecii documentare.

Fond valoros de carte

• 

• 

Inițial, biblioteca a înglobat aproximativ 6.000 de volume, donațiile fondatorilor. Primul intrat în patrimoniul muzeului a fost fondul bibliotecii Școlii Normale. I s-a adăugat biblioteca Liceului „George Coșbuc”, care asimilase încă din 1940 biblioteca Reuniunii învățătorilor greco-catolici „Mariana”, denumita astfel în amintirea organizatorului primelor școli elementare din Năsăud, învățătorul Ion Marian. De asemenea, biblioteca năsăudeană contabilizează fondurile bibliotecii școlii primare din Rebrișoara, ale Băncii Aurora, ale Administrației fondurilor grănicerești, precum și cărți donate de membri ai familiilor lui George Coșbuc și Liviu Rebreanu, de Ioan Ciocan, director al Liceului „George Coșbuc” și profesor la Facultatea de Litere din București, de Leon Bancu, directorul Băncii Aurora, de notarul clujean dr. Alexandru Pop, de profesorul clujean Teodor Ghitan, pentru a-i aminti doar pe cei mai iluștri. Biblioteca din Năsăud deține numeroase lucrări, provenite din domenii de studiu variate, de la istorie și literatura, la științe naturale, scrise în limbile latina, romana, germana, maghiara, engleza, franceza. Instituția năsăudeană se mândrește cu un inventar remarcabil de cărți vechi, numeroase ediții princeps, dar și cu o colecție impresionanta de periodice (peste 3.000 de publicații), unele dintre ele fiind exemplare unice, de negăsit în altă parte. Printre acestea se numără câteva ediții din secolul al XVI-lea semnate de Erasmus din Rotterdam, cum ar fi „Elogiul Nebuniei”, tipărit în 1522, dar și alte cărți importante pentru cultura romana, precum „Evanghelia Învățătoare”, scrisa în slavona veche și tipărită în 1642 la Govora, la cererea voievodului Matei Basarab.