Sport
Campionatul începe cu câteva noutați în lot: Dumanska, De Arruda, Laslo, Posavec, Tamires, Nikolic, Terec. Acestea sunt jucătoare foarte valoroase, componente de loturi naționale. Pe parcurs au mai venit Kpodar și Marcu. Sunt multe schimbări în lot, va fi nevoie de timp pentru omogenizare. Dar avem așteptări mari, vrem să luptăm pentru un loc în cupele europene.
Programul nu este unul prietenos, începem la Zalău, unde nu am caștigat niciodată. Cristina Laslo, deși nu este refăcută după o accidentare, intră pe teren și ajută echipa să obțină prima victorie în campionat, prima victorie la Zalău.
Apoi jucăm acasă cu Vâlcea, meci greu cu o contracandidată la un loc de cupe europene. Se termină egal, încă nu știm ce pretenții putem avea de la acest campionat.
Dar urmează o serie de 6 victorii, care ne fixează în partea de sus a clasamentului.
Vine dușul rece cu CSM București, nu le putem bate. Dar batem la Buzău, echipa ce se instalase în fruntea clasamentului după primele etape.
Pierdem și cu Rapid, într-un final în care nu ne-a mai ieșit nimic.
Urmează alte 2 victorii până la finalul turului, care ne fac să rămânem acolo sus, ne fac să sperăm că putem avea un campionat bun pentru noi.
Returul se desfășoară după același scenariu, batem cam tot ce se putea, excepție CSM și Rapid, dar și Baia Mare.
Suntem acolo sus, mereu la luptă pentru locurile 2-3. Dar suferim la linia de 9 m. Kpodar se accidentează, neputând să mai joace până la finalul campionatului. Laslo se accidentează și ea. Maria Țanc este accidentată încă din sezonul trecut. Laura Pristăvița vine după o pauză de un an. Melinda Terec vine după o pauză de 2 ani. Nu este ușor să faci o echipă cu jucătoarele disponibile.
În paralel se desfășoară Cupa României, competiție care asigură caștigătoarei sau finalistei (dacă echipa câștigătoare este campioana) un loc de cupă europeană. Nu avem prea mult noroc în primul tur, jucăm cu Baia Mare, care este o echipă imprevizibilă. Dar câștigăm, mergem mai departe. Apoi trecem și de următoarele tururi, ajungem în semifinale.
Turneul final se desfășoară la Bistrița, vom juca cu echipa din Tg Jiu în semifinale. Este o tragere la sorți care ne face să visăm, să ne vedem în finală. Suntem luați de val, dar nu vedem miciile detalii care ne pot face să nu fim favoriți. Voi enumera doar 3 dintre aceste mici detalii, care nu se văd, dar pot contribui la scorul final:
-biletele la meci sunt atribuite într-un mod „special”, astfel că în momentul în care acestea sunt puse în vânzare, mai sunt disponibile doar vreo 200, în părțile laterale ale tribunelor. În acest fel spectatorii bistrițeni, care ar fi putut încuraja echipa, nu mai pot fi prezenți la meciurile echipei favorite.
-se accidentează Cristina Laslo, care este motorul echipei. Laura Pristăvița nu este nici ea 100% aptă de joc. În acest fel pe cine mai avem la linia de 9m? Mai avem doar 3 jucătoare și jumătate: Bazaliu, Zulic, Terec, iar Pristăvița „într-un picior” (dar joacă!).
-echipa din Tg Jiu are și ea ambițiile ei, chiar dacă a pierdut de 2 ori în campionat în fața noastră, acum are posibilitatea să ajungă în finală. Și o face.
După acest turneu final multă lume este dezamăgită, e normal sa visezi că te poți bate să caștigi Cupa. Dar atât s-a putut acum, echipa s-a luptat. Să o vezi pe Zulic cât a alergat, cât a încercat să rezolve fazele de atac, deși nu i-a ieșit totul. Ea este o jucatoare fantastică, ne vom aminti mult timp de ea. Să o vezi pe Bazaliu că joacă aproape toate minutele, atac și apărare, nu cred că cineva se gândește dacă organismul ei poate face față comenzilor creierului. Să o vezi pe Pristavița jucând, făra să se vaite că o doare ceva, mă face să o admir și mai mult. Deci, pe cine mai putem juca la 9m? Este ușor de acuzat, este de înțeles că ne-am dorit, dar haideți să întelegem și faptul că acum nu s-a putut. Vor mai fi cupe, ne vom mai bate pentru locuri fruntașe. Noi trebuie să avem tradiție în handbal, trebuie să fim obișnuiți să ne batem la locuri de cupe europene, la finale de cupe.
Astăzi este meciul de la Cisnădie. La fel și acolo, nu le vom avea disponibile pe Dumanska, Laslo, Chintoan. Dar nici nu contează rezultatul, sunt convins că fetele vor lupta. Ceea ce contează este că noi suntem acolo sus, suntem pe locul 3: UN BRONZ STRALUCITOR!
Octavian MOLDOVAN
