Satul românesc nu duce lipsă de valori. Existența fiecărei comunități este marcată de prezența unor personalități sau consăteni deosebiți care sunt admirați și deopotrivă respectați. La Romuli, ca și în alte localități, oamenii speciali primesc titlul de „Cetățean de Onoare”, cea mai importantă distincție oferită de autoritățile locale.
Primăria și Consiliul Local vor înmâna astăzi două noi titluri unor persoane ce s-au remarcat în domeniul educației și sănătății.
Regretatul învățător Gavril Dologa (titlu oferit post-mortem) și asistentul medical Ilie Ivan vor primi distincțiile în cadrul unei ceremonii organizate în sala de ședințe a Consiliului Local.
„Ne mândrim cu acești oameni de valoare din localitatea noastră.”, ne-a declarat înaintea de eveniment primarul Ioan Monița. ”Pentru tot ceea ce ei au făcut pentru comunitate, îi răsplătim cu acest titlu pe care îl merită pe deplin. Activitatea lor bogată, profesionalismul și aportul neprețuit pe care l-au avut de-a lungul timpului ne obligă să nu fim indiferenți față de aceste persoane în care regăsim un amalgam de har, pasiune și dragoste”.
Distincțiile sunt acordate în urma deciziei aleșilor locali care au votat în unanimitate proiectul de hotărâre inițiat, luna aceasta, de către edilul șef al comunei Romuli.
Cine sunt cei doi noi cetăâeni de onoare ai comunei Romuli? Iată prezentările în cele ce urmează:
Învățătorul Dologa Gavril
Dologa Gavril, s-a născut la de 7 noiembrie 1912 în comuna Romuli, fiul lui George şi Magdalena.A urmat cursurile şcolii primare din Romuli în perioada 1919-1925, terminând 6 clase.A reuşit la concursul de admitere în clasa I a şcolii normale de băieţi din Năsăud.
Între anii 1925-1932 a urmat cursurile şcolii normale de băieţii din Năsăud (Pedagogic), obţinând la finele acestora diploma de învăţător.În anii şcolari 1932-1933 şi 1933-1934 a suplinit pe un post de învâţător la Şcoala primară de stat din Romuli.În anul şcolar 1934-1935 a suplinit pe posturi libere la alte şcoli din Măgura Ilvei.
Din anul 1936 a funcţionat fără întrerupere la Şcoala din Romuli iar în anul 1938 a susţinut examenul de definitivat, în anul 1947 a fost învăţător gradul II.În anul 1966 Consiliul de Stat i-a oferit Ordinul Muncii clasa a III a pentru activitate îndelungată şi merite deosebite precum şi pentru contribuţia adusă în dezvoltarea învăţământului de cultură generală.
Cu ocazia zilei învăţătorului din anul 1972, despre activitatea depusă timp de 40 de ani de învăţătorul Gavril Dologa, în ordinul de presă judeţean s-a scris că, munca la catedră a însemnat o slujire devotată şi pasionată pentru modestul şi harnicul învăţător de când şi-a început cariera pe care o viaţă întreagă avea să o îndrăgească atât de mult.S-a făcut stimat şi cunoscut în comună prin exemplul său de om, dascăl şi cetăţean, învăţătorul Gavril Dologa a luat parte activă la tot ce sa construit la tot ceea ce i-a dat localităţii o nouă înfăţişare. Chipul său a iradiat întodeauna de acea intensă bucurie când se realiza ceva nou în comună. Ca dascăl a slujit la început la o modestă catedră, intr-un cătun de munte, şi apoi pe parcursul anilor, odată cu ascensiunea comunei , la o şcoală modernă cum e astăzi unitatea de învătământ din Romuli.
Dascălul de ţară s-a dovedit a fi educator al conştiinţelor, al nenumăratelor generaţii de copii şi al maselor de locuitori ai satului. Din slujirea devotată şi pasionată a oamenilor şi-a făcut un ideal urmărit cu conştiinciozitate şi cu dragoste caracteristică omului încrezător în forţele sale.Numai la şcoala din Romuli a slujit 38 de ani, numărul acesta de ani constituind pentru el ,la aceea dată festivă care e Ziua Învăţătorului, un veritabil jubileu, o contribuţie personală, substanţială la viaţa Comunei Romuli.
Ministerul Educaţiei şi Învăţământului i-a acordat Gradaţia de Merit, începând cu 1 ianuarie 1973.Cursurile în anul şcolar 1936-1937 nu s-au putut începe la timp din lipsă de învăţători, medicul de circumscripţie din Telciu a dispus închiderea cursurilor pentru boală de paralizie infantilă. La sfârşitul lunii septembrie 1936, învăţătorul Gavril Dologa de la şcoala din Gura Văii a fost detaşat la şcoala de la centrul comunei şi a deschis cursurile. A condus singur toate clasele până la 13 noiembrie 1936 când învăţătoarea Rafila Hanţiu a ocupat postul al II lea. Aceste date au fost menționate în documentele din arhiva Şcolii Generale Romuli.
A condus şcoala din Romuli, ca director 30 de ani şi a fost profesor, predând matematica la clasele V-VIII, în tot acest timp.Nu a făcut nici un fel de politică şi nu a fost membru al Partidului Comunist Român.
După pensionare s-a apucat de o nouă muncă cercetând arhiva locală a comunei Romuli, despre primărie şi biserică, şi Arhivele Naţionale Bistriţa şi Cluj-Napoca întocmind cu cei trei copii ai săi (Maria , Viorel şi Ioan) o monografie a comunei Romuli compusă din 10 volume, aşa numite “Caiete”, precum şi un arbore genealogic al tuturor famiililor din Romuli.
Dascălul Gavril Dologa a decedat la 14 decembrie 1988. La Romuli în calitate de membru al Astrei, organiza prelegeri şi conferinţe pe teme istorice , provoca discuţii pe teme economice, dar mai ales a insistat pe educaţia copiilor din familie, restul şcolii în viaţa tineretului, perspectivele românilor într-o lume dominantă de scimbare.
Datele referitoare la activitatea învăţătorului Gavril Dologa au fost culese din monografia familiei Dologa “Însemnări despre un sat din Ţara Năsăudului”,caietul IV “Contribuţii la istoria scolii din Romuli” şi au fost furnizate de către Ioan Dologa fiul învăţătorului , domuciliat în Comuna Romuli , nr.185, judeţul Bistriţa-Năsăud.
Asistentul medical Ivan Ilie
Născut la 2 ianuarie 1939 in comuna Romuli
Parinți: Ivan Niculae si Ivan Senia
Mai are un frate mai mare Ivan Nicolae, născut in anul 1935 si o sora mai mica Bulz Senia născuta in anul 1942
In anul 1953 termină cursurile Scolii din Romuli, avându-l ca învățător pe domnul Dologa Gavril.
Tot in acest an dă examen la Școala Medie Năsăud (actualul Liceu Pedagogic) unde este declarat admis.
La începutul anului școlar i se pune in vedere ca pentru a urma cursurile acestui liceu si a fi înscris la internat trebuia sa duca un set de lenjerie de pat. Datorita situației materiale de acasă nu a avut de unde și a renunțat cu părere de rău la aceasta scoală.
Poate ca soarta i l-a scos in cale pe Bulz Gavrilă din Dealu Ștefăniței care era înscris la SCOALA Medie Tehnica Medicală de la Sighetul Marmației și care i-a spus “Ilie, hai cu mine acolo la Sighet ca acolo nu trebuie sa duci lenjerie de pat”.
Fiind început anul școlar a fost primit acolo, i s-a echivalat examenul de la Năsăud dar a trebuit sa dea diferență pentru că la Năsăud la Liceul Pedagogic a fost probă din muzică iar la Școala de la Sighet a dat un examen din Constituție, respectiv directorul l-a întrebat Drepturile fundamentale ale omului, le-a știut pe toate , mai puțin unul.
A fost declarat admis și a început cursurile. Primii doi ani i-a făcut la Sighetul Marmației, după care școala a fost a fost evacuată, clădirea fiind transformată in unitate militară, ultimii doi ani școala s-a mutat la Satu Mare. A absolvit-o in vara anului anul 1957 . Pe toata durata studiilor a trebuit sa se descurce cu o bursa se 36 lei pe luna care trebuia menținută cu rezultatele la învățătură.
A fost repartizat la localitatea Gerăușa din jud, SM pana la 1 ianuarie 1958;
De la 1 ianuarie pana in mai 1958 a lucrat în localitatea Ardud (SM)
Din mai 1958 pana in decembrie 1958 la Odoreu (SM)
In ianuarie 1958 este incorporat in armata face armata la grăniceri, doi ani la frontiera cu Bulgaria (zona de frontieră pe uscat), pana in 1960
După armata începând cu ianuarie 1960 lucrează ca asistent medical la Zagra, pana in 10 iunie 1962 , când începe munca la Dispensarul Medical Romuli până la 1 august 2000 când s-a pensionat.
Datorită experienței și profesionalismului de care a dat dovada a activat voluntar colaborator cu diverși medici de familie după aceasta perioada in timpul diverselor campanii de vaccinări.
După pensionare, din cauza lipsei de cadre medii sanitare in localitate a continuat ani buni să facă tratamente locuitorilor din comună.
In data de 10 februarie 1963 se căsătorește cu Ivan (Someșan) Floarea, din Romuli, care după căsătorie a urmat cursurile Școlii sanitare de moașe de la Bistrița, aceasta fiind repartizată de la început la dispensarul din Romuli ca Moasă, unde au lucrat împreună pensionându-se deodată la 01.08.2000.
Au doi băieți, Ivan Viorel şi Ivan Marcel
Pana in anul 1977 la Dispensarul medical a funcționat Casa de nașteri, majoritatea mamelor nasteau copii aici ( o parte din cei din sala suntem născuți aici), asistați și de soția acestuia regretata Moașa Vică.
Datorita legislației dinainte de 1989, absolvenții de medicină (Medicii) trebuiau sa urmeze un stagiu obligatoriu la Dispensarele medicale de minim 2 ani.
Luau repartiția și prin diverse tertipuri nu rămâneau in localitate, decât foarte puțin timp cu o singura excepție, o doctoriță care a ramas 5 ani, singurele cadre medicale din comună erau domnul Ivan cu soția, care ziua lucrau la Dispensar și de multe ori noaptea erau treziți pentru diverse urgențe sau nașteri.
A urcat pe toate treptele și gradele profesionale in specialitatea sa, in anul 1971 a obișnuit cel mai mare grad acela de asistent principal.
Prin Decretul Consiliului de Stat nr. 204 din 1976, i se conferă Ordinul Muncii Clasa III a și a mai fost distins cu Ordinul Meritul Sanitar.
Marea pasiune a sa a fost și este Istoria și cititul, are întreaga colecție a revistei Magazin Istoric de la primul număr pana la zi si o valoroasa biblioteca cu cărti de medicină, istorie, beletristica, etc.
