Un turn impunător, botezat Turnul slăninilor, ridicat în 1488 şi lăsat moştenire de saşi pe un deal din localitatea bistriţeană Dumitra, ne arată cât de ingenioşi erau foştii colonişti germani care au populat comunele de pe actualul teritoriu al judeţului Bistriţa-Năsăud. La acea vreme, spun localnicii, saşii au folosit turnul nu doar pentru apărare sau pentru avertizarea oamenilor în cazul unor pericole, dar şi pentru a păstra la rece bucatele. „Din ce mi-au povestit bătrânii locului, turnul era folosit de saşi pentru a-şi păstra carnea şi, mai ales, slănina. Zidurile groase de circa doi metri menţineau răcoarea, iar hrana nu se strica”, povesteşte preotul Ioan Moldovean, cel care, de 30 de ani, slujeşte la biserica din Dumitra.
Lăcaşul sfânt a fost ridicat, la câţiva paşi de Turnul slăninilor, tot de saşi, la începutul anilor 1900, fiind, la acea vreme, Biserica Evanghelică Luterană. Ulterior, în 1977, biserica a fost cumpărată de români şi transformată într-una ortodoxă, fiind considerată una dintre cele mai mari din Transilvania şi printre puţinele din ţară care are două altare, unul ortodox şi unul evanghelic.
Preotul Ioan Moldovan mai povesteşte că atât slănina, cât şi celelalte bunătăţi erau ţinute de saşi sub cheie, într-o încăpere specială de la primul etaj al turnului. La fiecare sfârşit de săptămână se trăgeau clopotele, iar foştii locuitori veneau să-şi ia raţia de slănină, care trebuia să le ajungă întreaga săptămână. Aceasta regulă strictă de convieţuire a fost instituită chiar de către saşii care locuiau, în trecut, în Dumitra. Turnul a fost transformat într-un frigider natural şi din alte motive: incendiile erau des întâlnite, pe atunci, în Dumitra, iar hrana risca să fie pierdută, dacă era ţinută în gospodării. „Turnul era, în vremurile de demult, printre puţinele clădiri din piatră din Dumitra şi era, astfel mai bine ferit de focurile dese, care mistuiau casele saşilor”, mai spune preotul din localitate. Localnicii povestesc că saşii ţineau în turn o slănină „albă ca spuma laptelui”, iar acest fapt s-ar fi datorat tocmai locului răcoros în care era ţinută hrana. Fiecare familie din Dumitra avea propriul cui unde îşi agăţa slănina, iar bucăţile de carne erau frumos înşirate pe sfoară. Deşi bunătăţile aparţineau fiecărei familii, hrana era pusă la comun, iar saşii nu puteau să ia mai mult decât raţia stabilită, împărţită în mod egal la toată lumea.
Turnul Slăninilor a fost renovat, de-a lungul vremurilor, de doar două ori. Primele lucrări s-au făcut în 1967, iar celalte în 2001, când au fost înlocuite scările şubrede din interior şi s-a reparat acoperişul turnului. În 2003, saşii şi locuitorii din Dumitra stabiliţi în alte ţări au sponsorizat consolidarea holului de intrare în turn, care era în pericol de prăbuşire.
