

Praznicul Înălțării Domnului sau Ispasul, așa cum este cunoscută sărbătoarea, se ține anul acesta pe 28 mai. Cu o puternică rezonanță în rândul locuitorilor de pe Valea Someșului, Ispasul Năsăudean, se leagă de arhaicul târg ținut în ziua de joi, însă acum manifestarea culturală a fost anulată din cauza pandemiei de coronavirus.
Târgul are o vechime considerabilă și își păstrează netăgăduit rolul de menținere a legăturii între populația din satele Țării Nasaudului. Năsăudul a primit de a ține târg încă din anul 1765, la trei ani după militarizarea organizată de imperiul habsburgic. Amintirile, transmise din generație în generație, descriu faptul că, de-a lungul drumului principal al vechii așezări, se înșirau casele simple, de lemn, ale țăranilor, străjuite de câteva clădiri mai mari în care se aflau instituțiile și cancelariile orașului. În centrul urbei, acolo unde se află astăzi parcul, era piață veche.
Aici se țineau în fiecare joi, târgurile săptămânale, cât și târgurile anuale de țara. Din Zagra, veneau piuării vestiți cu pănură și țoale de lâna pe care le înșirau pe gărduțul ce împrejmuia troiță vechii biserici. Țăranii din Romuli și Pârvă aveau căruțele pline cu dranițe, iar iluanii și bargauanii aduceau scânduri. Cei din Chiuza, Sasarm ,Mintiu și Taure erau prezenți cu grâu și porumb, iar cu răsaduri veneau sașii din Dumitra și Cepari , iar mai târziu, cei din Mocod și Prislop.
În mijlocul târgului se înșirau câteva șetre cu cofetărese care vindeau dulciuri și în special acele turte cu oglinzi pe care feciorii le dădeau fețelor de Ispas și cu ocazia altor târguri de țara. Nu lipseau nici delicioasele preparate din carne, pregătite de așa-numitele ”sfârnărițe’’, acele femei atât de pricepute în artă culinara. Se serveau cârnați, friptură și tocană.
Pe lângă funcția economică pe care o îndeplineau în general toate târgurile, cel de Ispas la Năsăud mai avea și o funcție social- culturală, constituind un prilej așteptat cu nerăbdare de tineri pentru a se întâlni și eventual de a pune la cale viitoarele lor căsnicii. O notă aparte a acestui târg o reprezenta petrecerea cu caracter popular care avea loc cu acest prilej.
Spre amiază zilei, ținerii începeau jocul într-o neîntrecuta veselie, întreținută de muzicanții ”tocmiți’’din timp de către ”cizeși’’. Se întreceau atunci că într-o adevărată competiție ”ceterașii’’ veniți din cele mai vestite comune. Fiecare organizator de grup caută să-și atragă cât mai mulți tineri de partea să. Jocul nu contenea, iar veselia și bună dispoziție punea stăpânire peste întreagă atmosferă .
Era momentul când fetele și flăcăii făceau o adevărată paradă a portului popular, într-o splendidă armonie cu jocul specific al acestei zone etno-folclorice. Petrecerea avea loc în așa-zisul „Loagar’’ (din nemțescul „lager’’), acolo unde se desfășura pregătirea militară a grănicerilor, iar astăzi se află stadionul orașului.
Din 2001, Ispasul Năsăudean s-a identificat cu Zilele Orașului Năsăud, construite pe formatul festivalului de folclor ”De Ispas, la Năsăud”, manifestare cu mare priză la public. Acum, chiar și la 235 de ani, Ispasul Năsăudean este mai viu ca niciodată în inimile urmașilor grănicerilor imperiali, iar faptul că ediția din acest an nu se va ține nu știrbește cu nimic legendara sărbătoare a Năsăudului.