Meșterul cojocar Nicolae Bacea din satul Tureac a primit, în mod oficial, Titlul Onorific „Tezaur Uman Viu l României”, ceremonie găzduită ieri, 11 septembrie de Biserica Ortodoxă „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din localitate și desfășurată după Sfânta Liturghie oficiată de preotul paroh Cristian Grigore Ianchiș.
Alături de echipa Centrului Județean pentru Cultură Bistrița Năsăud, instituția care l-a propus pentru acest titlu, au fost prezenţi, la Tureac, prefectul Mica Oprea, deputatul Bogdan Gruia Ivan, primarul comunei Tiha Bârgăului – Vasile Șut și o mare mulțime de credincioși.
„Astăzi la Tureac, în Sfânta Biserică a satului, s-au așezat după momentele de rugăciune, multe emoții și clipe de neuitat. Meșterul cojocar Nicolae Bacea a primit în mod oficial titlul de Tezaur Uman Viu. Sunt greu de descris momentele pe care ce le-am trăit cu toții”, a transmis managerul Alexandru Pugna de la Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.
Povestea meșterului popular Nicolae Bacea a fost scrisă de de etnologul prof. Emilia Ometiţă, șef Biroul Cultură Tradiţională din cadrul Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
„Meșterul popular Nicolae Bacea este renumitul cojocar de pe Valea Bârgăului, care lucrează în această meserie de peste 65 de ani, de la vârsta de 15 ani, când a realizat primul său pieptar din piele naturală, pe care ulterior l-a cusut și brodat manual cu modele artistice locale, învățate de la înaintașii săi, respectând forma, cromatica și ornamentica specifică zonei.
Atelierul său din localitatea Tureac, județul Bistrița-Năsăud, prezintă o veritabilă poveste de viață. Domnia sa este tatăl a opt copii, frumoși și harnici, care au fost învățați rând pe rând, despre tainele acestui meșteșug tradițional, fiind răsplătiți pe măsura muncii lor în realizarea diferitelor modele de cusături populare pe piele, care mai apoi împodobeau pieptarele și cojoacele, ce purtau marca Nicolae Bacea, minunatul lor părinte. Cât de greu i-a crescut știe doar dumnealui, alături de soția sa, care la rându-i coase cu mărgele, costume populare și curele, ce înfrumusețează portul popular din această pitorească zonă de munte a județului Bistrița-Năsăud.
Alături de copiii săi a participat la numeroase ediții ale Olimpiadei Naționale în domeniul „Meșteșuguri artistice tradiționale”, de fiecare dată făcându-se remarcați prin talentul și hărnicia lor, mereu numărându-se printre laureați. Fiul său Zaharia, cel de-al cincilea dintre copiii săi, este cel care și astăzi îi continuă munca, fiind pasionat de cojocărie și cusăturile populare realizate pe piele, respectând și ducând mai departe tot ce a învățat de la tatăl său.
De-a lungul anilor a participat la numeroase târguri meșteșugărești, expoziții de artă populară județene, naționale și internaționale întotdeauna fiind apreciat pentru arta sa, care era recunoscută imediat pentru frumusețea, valoarea și autenticitatea realizării obiectelor de port național, precum: pieptare, cojoace, curele, căciuli și mănuși, toate din piele naturală cu broderie realizată exclusiv manual cu multă migală, răbdare și înnăscut talent.
Meșterul popular Nicolae Bacea este propus de instituția noastră pentru Titlul de Tezaur Uman Viu, în domeniul cojocăritului, pentru calitatea sa de autentic păstrător al acestui meșteșug care creează piese de port țărănesc, în ultimii ani tot mai cerute în special de tineri, care apreciază măiestria sa artistică și creativitatea sa unică, prin modele ce-i poartă semnătura asemeni unui arc peste timp, refăcând legătura indestructibilă dintre tradiție și modernitate. Îi place să creadă că inițialele numelui său așezate pe toate pieptarele și cojoacele realizate „BN”, respectiv Bacea Nicolae, pot fi înțelese și ca o prescurtare a denumirii județului în care s-a născut și a muncit toată viața sa, respectiv Bistrița-Năsăud.
Meșterul popular Nicolae Bacea din Tureac, comuna Tiha Bârgăului, județul Bistrița-Năsăud, reprezintă pentru noi toți un model viu de autentic păstrător al acestei ocupații străvechi de pe Valea Bârgăului, cojocăritul, unul din meșteșugurile tradiționale transmise din generație în generație”.