Începute la sfârșitul verii anului trecut, lucrările de restaurare și consolidare a celebrului pod de lemn din comuna Coșbuc, monument istoric ce dăinuie de aproape două secole și jumătate, sunt la jumătate din ciclul complet. Într-o discuție pe care am avut-o astăzi cu primarul Ioan Pavelea, am aflat că ele vor fi finalizate până la sfârșitul primului semestru din 2023.
Acțiunea finală de salvare a legendarului pod din localitatea năsăudeană vine după nenumăratele insistențe făcute în ultimii 6 ani de edil și echipa sa la forurile guvernamentale, cu studii și documentații tehnice. Investiția se ridică la peste trei milioane de lei, fiind susținută de Institutul Național al Patrimoniului, aflat în subordinea Ministerului Culturii.
”Este foarte bine că după aproape 6 ani de drumuri la Ministerul Culturii și susținute eforturi, acest pod va fi în sfârșit retaurat și consolidat. Partea bună în această poveste este că, pe plan local, ne-am implicat încă din 2016 pentru salvarea acestui pod, și am reparat acoperișul acestui monument istoric cu șindrilă specială, altfel la această oră am fi vorbit despre un pod dărâmat. Acum, așteptăm ca aceste lucrări noi și complexe să fie finalizate până la începutul acestei veri”, ne-a declarat primarul Ioan Pavelea.
Un pod ce ține vie istoria grănicerească a Țării Năsăudului
În zona Năsăudului sau Poarta Transilvaniei, în a doua jumătate a secolului XVIII au fost construite peste 15 poduri de lemn acoperite de către ofițeri adus din Tirolul italian pentru a fi utilizate de către Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească de la Năsăud, însă la ora actuală doar podul de la Coșbuc este conservat în starea lui naturală. Acest pod a fost construit în 1778 și refăcut în 1937.
Atestat ca monument istoric, podul de lemn din Coșbuc păstrează elemente de construcție și îmbinări din lemn care erau folosite în tehnicile de construcție ale vremii.
Podul peste Sălăuța din Coșbuc este diferit de celelalte poduri grănicerești năsăudene prin suprastructură, mult mai complexă şi mai dezvoltată în înălţime, datorită „popilor” şi zăbrelelor care îi susţin. Acoperişul este în 2 – 4 „ape”, iar pereţii laterali sunt înfundaţi cu scânduri.
