Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud a marcat 𝟭𝟳𝟬 𝗗𝗘 𝗔𝗡𝗜 𝗱𝗲 𝗹𝗮 𝗻𝗮𝘀̦𝘁𝗲𝗿𝗲𝗮 𝗹𝘂𝗶 𝗜𝗢𝗡 𝗣𝗢𝗣 𝗥𝗘𝗧𝗘𝗚𝗔𝗡𝗨𝗟

Au trecut 170 de ani de când în satul Reteag, nu departe de ruinele multisecularei cetăţi a Ciceului, vedea lumina zilei, la 10 iunie 1853, cel ce avea să devină o aleasă conştiinţă a ultimelor decenii ale veacului al XIX-lea – Ion Pop Reteganul (1853-1905). Şi cu cât timpul ne îndepărtează de această zi, memoria marelui fiu al meleagurilor Bistriţei şi Năsăudului este tot mai vie, mai perenă în conştiinţa generaţiilor care i-au urmat, mărturie stând şi vizitatorii care trec pragul casei memoriale din localitatea natală, obiectiv turistic aflat în structura Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud.
Ion Pop Reteganul a urmat şcoala mai întâi în comuna natală apoi în renumitele preparandii din Năsăud, Gherla şi Deva, cu profesori iluştri, între care se numără şi Vasile Petri, devenind el însuşi mai târziu un dascăl exemplar al timpului său. A înfiinţat cu mari eforturi şi greutăţi şcoli româneşti la Baru Mare, Bonţariu, Sâncel, Orlat, Lisa, Rodna etc., şi a ridicat în acelaşi timp prestigiul şcolilor existente, întocmind el însuşi manuale, respectiv abecedare, care lipseau pe atunci din şcolile româneşti, punându-le la îndemâna copiilor. De altfel, opera lui de dimensiuni neobişnuite l-a impresionat pe savantul Nicolae Iorga, iar concepţia sa despre folclor a fost apreciată în mod deosebit de B. P. Haşdeu, Vasile Alecsandri, Ion Agârbiceanu, Octavian Goga, al cărui debut se leagă de „Revista Ilustrată” apărută la Reteag, sub redacţia lui Ion Pop Reteganul.
Personalitate complexă, Ion Pop Reteganul a avut preocupări şi în domeniul cercetării istoriei, nutrind o mare admiraţie faţă de generaţia iluministă, acceptând şi îmbogăţind ideea continuităţii neîntrerupte a poporului român pe meleagurile dintre Dunăre şi Carpaţi. Dar ponderea complexei sale opere o deţine studierea folclorului transilvan. Copilărind în Reteag, sub ocrotirea unei admirabile povestitoare, Maria Sabadâş, mama cărturarului, Ion Pop Reteganul ia de pe atunci contact cu inestimabile comori ale folclorului, din valorificarea căruia îşi va face mai târziu o veritabilă profesiune de credinţă. S-a impus prin culegerile: „Poveşti ardeleneşti”, „Trandafiri şi viorele”, „Starostele sau datini de la nunţile românilor ardeleni”, „De la moară – poveşti şi snoave”. Aceste culegeri s-au bucurat de o mare circulaţie atât în Ardeal cât şi dincolo de munţi. Însuşi marele Rebreanu avea să mărturisească: „Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite şi ale ştiinţei de carte tot în Maieru le-am avut, în forma primelor lecturi care m-au impresionat – Poveşti Ardeleneşti ale lui Ion Pop Reteganul, pe care le-am recitit cu dragoste înfiorată de vechi amintiri chiar şi acum câţiva ani”. Sunt cărţile unui patriot ce apăreau într-o vreme de o remarcabilă emulaţie de spiritualitate românească în Transilvania.
Totodată, nici istoria presei şi a literaturii române nu poate ignora numele lui Ion Pop Reteganul, deoarece a fost şi un valoros publicist, prozator sau colaborator al unor reviste renumite pentru vremea aceea. A lăsat o bogată corespondenţă precum şi o valoroasă literatură memorialistică. De asemenea, a publicat şi un volum de „Novele şi schiţe” care atestă remarcabile calităţi de povestitor. Dacă evaluăm şi opera pe care n-a publicat-o şi încă n-a fost editată, realizăm extraordinarul său efort pe tărâmul culturii române în cei 52 de ani, efort care l-a obligat pe istoricul Nicolae Iorga să afirme: „E o minune ce a strâns el într-o viaţă destul de scurtă şi plină de greutăţi”.