O nouă ipostază onorantă pentru artistul plastic Maxim Dumitraș, creatorul Muzeului de Artă Comparată din Sângeorz-Băi.
În acest sfârșit de săptămână, în cadrul Zilei Naționale Brâncuși, Asociația cultural-istorică „Dumitru și Maria Pleniceanu” i-a conferit maestrului Dumitraș premiul ”Restitutio. Brâncuși”, în semn de apreciere pentru activitatea artistică, de promovare a valorilor culturale și popularizare a operelor și personalității sculptorului Constantin Brâncuși.
Maxim Dumitraș a fost nominalizat pentru a fi distins cu acest premiu de către Marinela Strîmbulescu, vicepreședinte al Asociației cultural-istorice „Dumitru și Maria Pleniceanu”, propunerea fiind validată în unanimitate de către conducerea Asociației.
”Maxim Dumitraş este un artist la apogeul carierei, un sculptor cunoscut în toată lumea, „arta sa este un discurs al materialelor şi al formelor, al culorii şi al traseelor, de la cerc la elipsă, de la arc la linia frântă, nu face decât să sublinieze legătura subtilă dintre substanţă şi absenţă, dintre existenţă şi nonexistenţă, dintre voluptatea Vieţii şi expresivitatea blândă şi perversă a Morţii (…) După Brâncusi, Max Dumitraş afirmă din nou, prin aceste propoziţii eliptice, că sculptura a ieşit de sub determinarea lui Newton şi s-a aşezat, cu o măreţie discretă, în ecuaţia la fel de eliptică a lui Enstein, în aceea care concentrează întreaga epică a Relativităţii generalizate.
Max Dumitraş este, rînd pe rînd, dar şi simultan, pictor şi sculptor, provocator şi actor, fotograf, cercetător şi curator. El manipulează, cu o maximă dexteritate, toate limbajele consacrate, construieşte, prin absorbţia textului în imagine, cărţi halucinante, concepe şi dezvoltă acţiuni, creează instalaţii, intervine în spaţii publice, foloseşte camera foto şi video, adaptează cele mai vechi şi banale materiale şi tehnici la cele mai subtile provocări ale contemporaneităţii. Formele arhaice se convertesc subit în repere ale unei surprinzătoare avangarde, clasicismul se instalează confortabil în forme de lut sau în lemnul cioplit sumar, barocul se revarsă din împletitura de nuiele, romantismul se naşte din coloratura afectivă a obiectelor, iar ţipătul expresionist poate fi perceput, aproape la fiecare pas, solidar deopotrivă cu forma şi cu tonul cromatic”, îl descrie Pavel Şuşară, un alt nume care contează în critica plastică.
