Din această săptămână, în comuna natală a poetului George Coșbuc au demarat lucrările de restaurare și consolidare a celebrului pod de lemn, monument istoric ce dăinuie de aproape două secole și jumătate. Acțiunea finală de salvare a legendarului pod din localitatea năsăudeană vine după nenumăratele insistențe făcute în ultimii aproape 6 ani de primarul Ioan Pavelea și echipa sa la forurile guvernamentale, cu studii și documentații tehnice. Investiția se ridică la peste trei milioane de lei, fiind susținută de Institutul Național al Patrimoniului, aflat în subordinea Ministerului Culturii.
”Este foarte bine că după aproape 6 ani de drumuri la Ministerul Culturii și susținute eforturi, acest pod va fi în sfârșit retaurat și consolidat. Partea bună în această poveste este că, pe plan local, ne-am implicat încă din 2016 pentru salvarea acestui pod, și am reparat acoperișul acestui monument istoric cu șindrilă specială, altfel la această oră am fi vorbit despre un pod dărâmat. Acum, așteptăm ca aceste lucrări noi și complexe să fie finalizate până la sfârșitul acestei toamne. Execuția este realizată de firma Tomoroga Construct din Tureac, județul Bistrița-Năsăud”, ne-a declarat, astăzi, primarul Ioan Pavelea.
Detalii neștiute despre podul monument istoric din Coșbuc
În zona Năsăudului sau Poarta Transilvaniei, în a doua jumătate a secolului XVIII au fost construite peste 15 poduri de lemn acoperite de către ofițeri adus din Tirolul italian pentru a fi utilizate de către Al doilea Regiment Valah de Infanterie Grănicerească de la Năsăud, însă la ora actuală doar podul de la Coșbuc este conservat în starea lui naturală. Acest pod a fost construit în 1778 și refăcut în 1937.
Atestat ca monument istoric, podul de lemn din Coșbuc păstrează elemente de construcție și îmbinări din lemn care erau folosite în tehnicile de construcție ale vremii.
Podul peste Sălăuța din Coșbuc este diferit de celelalte poduri grănicerești năsăudene prin suprastructură, mult mai complexă şi mai dezvoltată în înălţime, datorită „popilor” şi zăbrelelor care îi susţin. Acoperişul este în 2 – 4 „ape”, iar pereţii laterali sunt înfundaţi cu scânduri.
Cităm din studiul istoric: „Structura de rezistență este din lemn și este formată din șapte ferme transversale, formând șase deschideri reunite câte trei prin-un sistem hibrid astfel încât eforturile să fie transmise doar la cele trei reazeme de fundare prin doar două deschideri de circa 17 metri. Două grinzi longitudinale de lemn masiv, una de fiecare parte laterală a podului constituie elemente de rigidizare longitudinală, pe care reazemă cei opt stâlpi verticali (câte patru pe fiecare parte) alcătuiți fiecare din câte patru stâlpișori reuniți de elemente de legătură și clești ce ies în consolă pe direcția transversală a podului de cca 1,5 m față de axul portant. Sistemul este foarte performant pentru epoca în care a fost construit și poate reprezenta o valoare istorică în sine.”
