Cultura
In memoriam
Tudor Jarda (1922-2007)
Printre compozitorii români care s-au impus cu strălucire în viaţa muzicală românescă din ultimele decenii se numără TUDOR JARDA – profesor, dirijor, etnomuzicolog și apreciat compozitor, care a intuit forţa artistică ce sălăşluieşte în creaţia populară.
Folclorul este prezent în creaţia sa prin ceea ce numim etos, prin acel specific românesc, mai mult sau mai puţin conştientizat, din paginile simfoniilor şi a celorlalte creaţii vocal-simfonice şi de operă.
Înclinaţia înspre valorificarea tradiţiilor autohtone şi aspiraţia de promovare a fondului arhaic al culturii româneşti au constituit coordonate şi în activitatea de dascăl, desfăşurată la Cluj, Târgu Mureş și Oradea.
Tudor Jarda s-a născut în orașul Cluj-Napoca, la 11 februarie 1922, într-o familie care îşi are obârşia în ţinuturile Năsăudului şi ale Bistriţei (tatăl său era avocat, iar bunicul din partea mamei, Grigore Pletosu – a fost protopop în Bistriţa). A studiat la Şcoala Normală de Băieţi, iar mai apoi la Liceul “George Bariţiu” din Cluj-Napoca. În paralel a urmat o Şcoală de Aplicaţie în practica pedagogică, urmând ore de pian cu profesoara Emilia Cuteanu şi de vioară cu Ionel Şerban.
Refugiat în 1940 împreună cu familia la Timişoara, Tudor Jarda urmează studii la Politehnică, înscriindu-se în paralel, din anul II, la Conservatorul din Cluj, pentru studiul trompetei. Dintre profesorii săi amintim pe: Traian Vulpescu (teorie-solfegiu), Augustin Bena şi Lucian Surlaşiu (dirijat cor), Anton Ronai (dirijat orchestră), Dumitru Cărbunescu (trompetă), George Simonis (istoria muzicii).
Reîntors la Cluj în 1945, îşi continuă studiile la Conservator în Compoziţie, avându-l ca maestru pe Mihail Andreescu-Skeletty.
După război, Tudor Jarda a activat ca instrumentist (timpanist) în Orchestra Operei Române din Cluj (1945-1948), în paralel urmând şi cursurile Facultăţii de Filozofie.
În perioada 1948-1984, Tudor Jarda este profesor de Armonie la Academia de Muzică “Gh. Dima” din Cluj-Napoca, iar între anii 1954-1957 activează ca secretar al Filialei Cluj a Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, iar între 1961-1972 îndeplinește funcţiile de şef de catedră şi prodecan al Institutului Pedagogic din Târgu-Mureş.
A fost directorul Operei Române din Cluj-Napoca între anii 1975-1981, urmărind în toţi aceşti ani a promova muzica autohtonă.
Printre distincțiile primite de-a lungul anilor se numără: Ordinul Național pentru Merit în Grad de Cavaler (2002); Doctor Honoris Causa al Facultății de Muzică din Oradea, Membru de Onoare al Operei Naționale Române din Cluj-Napoca, Cetățean de Onoare al Municipiului Cluj -Napoca ș.a.
Nemărginita dragoste pentru folclor a Maestrului Tudor Jarda s-a concretizat în colaborări cu diverse formaţii de amatori (Corul din comuna Leşu-Năsăud, Ansamblul de fluieraşi din jud. Mureş), Corul Viva de Musica şi Ansamblul folcloric “Someşul” – Napoca, ansambluri cu care a participat la festivaluri şi concursuri naţionale şi internaţionale, unde a obţinut valoroase premii.
În 1955, împreună cu un grup din Bucureşti care dorea să refacă traseul efectuat de Constantin Brăiloiu în 1939, când s-a realizat o mare culegere de Folclor din Năsăud, Tudor Jarda i-a ajutat pe aceşti culegători de folclor să găsească interpreţi din Ilva Mică, Nepos, Leşu şi Şanţ, iar în 1952 a fost la Leşu împreună cu Sigismund Toduţă şi Dariu Pop şi au realizat prima culegere de folclor muzical. Acolo au auzit-o pe Maria Precup, o talentată interpretă, cunoscută şi sub numele de ,,privighetoarea din Leşu”, dar şi cântecele interpretate de localnici la fluiere şi trişcă.
Simţindu-se legat de aceste locuri, între anii 1953-1956, Tudor Jarda a stăruit să înfiinţeze un cor mixt, pe care l-a alcătuit din 56 de persoane, femei şi bărbaţi, având şi acompaniament de fluiere. În comună exista o formaţie de trişcaşi renumită în întreaga zonă. Cu acest cor a obţinut Premiul I pe ţară şi i-a dus faima pretutindeni. Se îmbrăca în costum popular, alături de leşeni, încât era greu să se deosebească de membrii corului.
Multe cântece şi strigături pline de satiră şi umor au fost principalele lui surse de inspiraţie pentru repertoriul a peste 40 de piese corale culese şi armonizate de el. O mare parte dintre acestea îşi au originea în satul de la poalele munţilor de care s-a simţit atât de apropiat sufleteşte. Sunt demne de amintit cântecele: “S-ar ţinea mândra de lume”, “Cum nu-i badea pui de domn”, ”Mărita-m-aş, mărita”, “Dusu-s-a bădiţa, dus”, “Săracu , bărbatu-meu”, “Haidaţi, haidaţi colăcari”, “Mărită-te, mândruliţă”, “Foaie verde toporaş”, “Colo sus pe munte sus” ș.a. Acestea poartă amprenta graiului năsăudean şi frumuseţea aranjamentului muzical izvorât din talentul unui adevărat maestru.
Tudor Jarda a trecut în nefiinţă la 13 august 2007, rămânând în conştiinţa noastră ca unul dintre acei oameni care au făcut legătura dintre generaţia de vârf a culturii româneşti moderne şi generaţia contemporană.
Sursă bibliografică:
http://www.revistaorasul.ro/Tudor_Jarda.html (2011)
prof. Florin Nicolae Șincari, Tudor Jarda – sufletul cântecului românesc, 2013,www.rasunetul.ro.
Mărioara Buzilă, „Folclor muzical de pe valea superioară a Șieului” și valorificarea lui în școala generală, Ed. Charmides, 2020, pag. 33-39.
Oșorheian Veronica, „Impresii despre Maestrul Tudor Jarda”, Cenaclul Literar „Anton Coșbuc” – Leșu, BN.
Dor de Tudor Jarda
Tudor Jarda e un dor
Pe plaiul lesenilor.
Tudor Jarda-i dor ce doare,
Muzica nemuritoare.
Tudor Jarda e un nume
Ce a devenit renume.
Pe plai de fluier sfințit,
Zboară vântul necăjit,
Pe plai în doine scăldat,
Zboară vântul supărat
Că de mult n-a ascultat
Corul de la noi din sat
Și de mult n-a întâlnit
Pe-a lui dirijor vestit.
-Vântule ! Măria Ta !
A trecut de mult vremea
A trecut ,dar n-am uitat
Cum bătea toba în sat
Cât îi drumu-n lung și-n lat:
” Toți coriști !
Să vină la repetiții!
Că a sosit de la Cluj!
Profesorul Tudor Jarda! ”
Bărbații lăsau coasa,
Femeile secera
La cămin ne adunam
Multe cântece-nvățam.
Am mers la-ntreceri pe sate
Și-n orașe îndepărtate,
Am mers la întreceri pe țară
Și de două ori la rând
Am cucerit premiu-ntâi,
Departe, în capitală.
Pe domnul Jarda-l iubeam,
Îl iubeam , îl respectam
Că a fost un suflet mare
Ce ne-a lăsat moștenire
Căntece nemuritoare.
Acum totu-i amintire,
Dor și lacrimi și cinstire,
Mulți cântă sub iarbă verde
Din vreo optzeci câți am fost
Nu știu de mai trăim șapte
Mulți cântă cu îngerii
Nu știu de mai trăim tri.
Tudor Jarda-i dirijor
La corul îngerilor
Pe tărâmul făr de dor.
Hai dui dorul, hai dui
N-am o scară să mă sui
Pân la Poarta Cerului
Să-ntorc Roata Timpului.
Să o văd pe măicuța
Cu trei fiice-n cor cântând,
Tata steagul scuturând.
Să-mi văd toți prietenii mei
Fete mândre și flăcăi,
Bărbați tineri și femei
Cum dansam, cântam în cor
Domnul Jarda dirijor
Cu mult har și cu umor.
Hai dui, dui, zilele curg
Bate clopotul în turn
Se despletesc zorile,
Florile, viorile,
Fluierul și doinele
Se despletește Leștiorul,
Heniul, lacrima și dorul.
Se despletesc frunzele
Pe toate cărăriile
Unde-a pășit Tudor Jarda
Și-i sărută urmele.
(de Ioana Precup)
Photo credit: Arhiva Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud;
Material îngrijit de Emilia Ometiță – șef birou, Biroul Cultură Tradițională, CJC BN.
Marți, 22 februarie 2022, cu începere de la ora 18:00, Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud vă invită la spectacol folcloric de „DRAGOBETE” Sărbătoarea dragostei la români”, susținut de Ansamblul Profesionist „Dor Românesc” pe scena Centrului Cultural Dacia din Bistrița.
În program sunt anunțați soliștii: Domnica Dologa, Mirela Petruș, Anuța Motofelea, Nicolae Cioancă, Cristina Retegan, Oana Matei-Coruți, Ioachim Spân, Veronica Bălan, Anamaria Marti. Orchestra va fi dirijată de Horațiu Cigu iar coregrafia va fi asigurată de Adrian Pașcu.
Prețul unui bilet va fi de 15 lei – pentru adulți, și de 10 lei pentru elevi, studenți sau pensionari.
Accesul în sală va fi permis doar în condițiile respectării reglementărilor legale în vigoare.
Luni, 24 ianuarie, cu începere de la ora 17:00, Centrul Cultural ”Dacia” va găzdui spectacolul ”Hai să dăm mână cu mână!”, cu ocazia Zilei Unirii, eveniment artistic organizat de Consiliul Județean Bistrița-Năsăud și Centrul Județean pentru Cultură.
Pe scenă vor performa soliștii Ansamblului Profesionist ”Dor Românesc”: Domnica Dologa, Mirela Petruș, Anuța Motofelia, Ioachim Spân, Nicolae Cioancă, Cristina Retegan, Veronica Bălan, Anamaria Marti, Ștefan Cigu.
Dirijorul orchestrei va fi Horațiu Cigu, coregrafia va fi asigurată de Adrian Pașcu, iar invitatul special al evenimentului Mariana Deac. Evenimentul va fi prezentat de Mihai Amariei.
În comuna care poartă numele marelui poet și traducător al Divinei Comedii , George Coșbuc, rezistă în fața nemilosului timp, podul de lemn construit în anul 1778 dar şi moara prezentă în poeziile bardului de la Hordou.
Astăzi, pe pagina de Facebook a Institutului Național al Patrimoniului (entitate aflată în subordinea Ministerului Culturii) a fost anunțată licirația pentru execuția lucrărilor de restaurare, consolidare și punere în valoare a acestui monumentului istoric ce dăinuie de aproape două secole și jumătate.
Acțiunea finală de salvare a legendarului pod din Coșbuc vine după nenumăratele insistențe făcute în ultimii 5 ani de primarul Ioan Pavelea și echipa sa la forurile guvernamentale, cu documentații tehnice. Satisfăcut de acest anunț, primarul Ioan Pavelea ne-a declarat că finanțarea lucrărilor va fi asigurată în proporție de 80 la sută din fondurile Ministerului Culturii, restul de 20 de procente bazându-se pe cofinanțarea de la bugetul local.
”Este foarte bine că după cinci ani de drumuri la Ministerul Culturii și susținute eforturi, acest pod va fi reabilitat . Partea bună în această poveste este că, pe plan local, ne-am implicat încă din 2016 pentru salvarea acestui pod, și am reparat acoperișul acestui monument istoric cu șindrilă, altfel la această oră am fi vorbit despre un pod dărâmat. Nu trebuie uitat faptul că, acoperișul acestui monument istoric, a fost reparat cu șindrilă specială, banii fiind alocați de la bugetul local. Să sperăm că acum lucrurile vor merge foarte repede”, ne-a declarat, astăzi, primarul Ioan Pavelea.
Construit în secolul XVIII, de ofiţeri italieni, podul, conservat în stare naturală, este unicat în Transilvania. Podul a fost ridicat în 1778 şi refăcut în 1937. Podul din Coşbuc, o bijuterie arhitecturală din lemn,putea să se prăbuşească în orice moment datorită stării avansate de degradare și a faptului că autoritatea locală nu beneficia de suma necesară reabilitării acestui monument istoric aflat în patrimoniul Comunei Coșbuc. Podul este monument istoric din categoria A și va fi reabilitat prin finanțare de la Institutul Național al Patrimoniului, instituție din subordinea Ministerului Culturii și Identității Naționale.
Un pod unicat
Turiştii care călătoresc pe Valea Someşului includ ca şi popas obligatoriu o vizită la podul tip tunel de peste Sălăuţa. ”Cei care vin la Casa memorială George Coşbuc, şi nu sunt puţini deloc, ne întreabă mereu despre istoricul podului şi cum a ajuns aşa. Eu le explic că nu sunt bani”, a povestit Constantin Catalano, fostul director al Muzeului Memorial George Coşbuc. „Mai există un pod asemănător doar în Canada, în zona Quebec, pentru că cele din Tirol au dispărut în vâltoarea ultimului război mondial”, explică fostl muzeograf. Potrivit acestuia podul a fost ridicat de ofiţerii italieni încartiruiţi în Regimentul de Graniţă Năsăud, cu sediul în Hordou. „Acest gen de poduri se construiau în preajma cazărmilor şi a terenurilor de instrucţie, pentru a facilita o legătură mai bună cu restul teritoriului”, mai spune Catalano. Despre podul de peste Sălăuţa s-au scris şi poezii. Căpitanul Antonio Cosimeli a scris un poem intitulat “Legenio Secondo Valahica”, în care se aminteşte despre existenţa podului de lemn.
Comuna Coşbuc este aşezată în partea de vest a judeţului Bistriţa-Năsăud, la o distanţă de cca. 37 km faţă de municipiul Bistriţa şi de 12 km faţă de oraşul Năsăud. Comuna are o suprafaţă de 4838.13 ha, o populaţie de 2070 de locuitori şi un singur sat – Coşbuc, cu 788 de gospodării.
Una dintre clădirile reprezentative pentru orașul Năsăud este, fară îndoială, cea a Bibliotecii Documentare a Academiei, imobil construit de familia Tișcă, în 1914. Mă voi opri astăzi la povestea acestei case, ce străjuiește artera principala a localității (aproape de intersecția către Bistriță), cu alura unui castel în miniatura, în baza datelor „Colecției Iuliana Tișcă” de la Muzeul Grăniceresc Năsăudean.
Un cuplu în Belle Epoque
La începutul secolului XX, Iuliana și Emil Tișcă (că o coincidenta mai rar întâlnită la doi soți, ei au borne ale vieții identice: 1881 – 1965) aparțineau protipendadei „orașului academicienilor”. Iuliana Mureșianu era descendenta unor familii cu faima din zona grănicerească a Năsăudului și s-a distins prin implicarea în viață culturala a urbei, remarcându-se că o cântăreață și o pianista talentata, ce a activat în cadrul Reuniunii romane de cântări. Emil Tișcă era originar din comuna brașoveană Moeciu de Sus, fiind de profesie bancher, după absolvirea Academiei Orientale din Budapesta, și s-a stabilit la Năsăud în calitate de șef contabil al Băncii Mercur. Cei doi s-au căsătorit pe data de 8 octombrie 1906, iar primii ani după ce și-au unit destinele și i-au petrecut în casa părinților Iulianei. Nu pentru mult timp, pentru că în 1910 ei purced la edificarea propriului cuib. Unul deosebit pentru Năsăud.
O avere pentru acele vremuri
Terenul, menționat în actele de proprietate că „locul de peste prunduri”, a fost cumpărat la data de 26 iunie 1910 de la Iosif Mihailas (alt personaj de vaza al Nasaudului acelor timpuri, fost magistru de posta), pentru suma de 2.200 de coroane. În vederea construirii locuinței, perimetrul a necesitat o înălțare cu pământ, apelându-se pentru aceasta la „întreprinzătorii Iosif Pop, primar și Simion Hordoan, econom, ambii locuitori în comuna Prislop”, contra sumei de 1.300 de coroane, însă suma stabilita s-a majorat până la 1.800 de coroane, „aici este de a se înțelege și adaosul de plata afara de contract, pentru neajuns”. Proiectul imobilului a fost realizat de către inginerul Pfaundler din Bistriță, pentru care a încasat 400 de coroane, alte 600 primind ulterior pentru controlul lucrărilor în desfășurare. Planul cuprindea logia, camera de primire, camera de oaspeți, camera de zi prevăzută și cu un foișor, sufrageria, dormitorul, camera servitorilor, bucătăria, camară, iar în spate o veranda. Ridicarea vilei i-a fost încredințată unui alt bistrițean, Pavel Muresian, inițial pentru suma totala de 23.500 de coroane, la care s-au mai adăugat încă 1.240 de coroane la final. Pe lângă edificarea clădirii, lucrările la vila Tișcă au vizat și alte aspecte: dotarea încăperilor cu sobe de teracota, de fier sau cuptoare pentru bucătărie, pictatul încăperilor, realizarea împrejmuirii, amenajarea spatiilor verzi și a grădinii cu pomi fructiferi, precum și construirea unor anexe gospodărești. Astfel, tragandu-se linie, au fost cheltuite în total 36.000 de coroane, fară a pune în calcul mobilierul.
Războiul mondial și despărțirea
Documentele de la Muzeul din Năsăud arata că la 1 august 1914 lucrările la vila Tișcă erau finalizate. La scurt timp, că urmare a declanșării Primului Război Mondial, Emil a fost concentrat în batalionul ÎI al Regimentului 32 honvezi de la Bistriță, cu gradul de sublocotenent, participând că ofițer combatant pe țoață durata războiului, în special pe frontul balcanic (decorat în mai multe rânduri), până în 2 decembrie 1918, când a fost desconcentrat. Întors acasă, Emil Tișcă contribuie la reorganizarea Gărzii Naționale din Năsăud, în calitate de președinte și comandant, cu grad de căpitan, fiind ulterior numit sef al „Postului de censuri” și comandant al Pieței Bistriță. Iese din armata la 28 decembrie 1919 și se întoarce la Banca Mercur din Năsăud, pe postul de director executiv. În 1924, în urma falimentului băncii și a problemelor de natura judiciara care au urmat, Emil Tișcă părăsește Nasaudul, intrând în serviciul Băncii Romanești, la sucursala Brașov, cu detașări ulterioare la Satu Mare. Acest din urma oraș a fost, din păcate, capăt de linie în relația cu Iuliana, cei doi despartindu-se în 1927.
Drumuri diferite, casa donată Academiei
Bancherul și-a refăcut viață de cuplu alaturi de Lya de Baghotay, rămânând director la Satu Mare până în 1940, în urma Dictatului de la Viena fiind forțat de administrația maghiara instaurata să părăsească orașul. Astfel, Emil Tișcă și-a trăit ultimii ani din viață la Brașov. După despărțire, Iuliana a revenit la Năsăud, iar în 1940, înainte de a pleca spre Brașov, Emil a luat decizia de a renunță la partea să din casa de la Năsăud, pentru a fi oferita Iulianei drept compensație pentru acceptul de a divorță oficial, eveniment produs în același an. Revenita la numele de Mureșianu, în 1951 Iuliana a fost obligata de noua orânduire să găzduiască în vila Dispensarul TBC din Năsăud. Cu siguranță, lipsa moștenitorilor, pe de-o parte, și situația impusa de comuniști, pe de alta, au fost factorii care au determinat-o pe Iuliana să-ți doneze casa, la 22 decembrie 1958, Filialei Cluj a Academiei Romane. Însă cocheta locuință a fost preluata de către Academie de abia după decesul Iulianei, survenit la 16 iulie 1965, intabularea fiind operata pe 6 decembrie 1965. Odiseea se încheie după alti trei ani, la 19 noiembrie 1968, atunci când a avut loc inaugurarea noului local al Bibliotecii documentare.
Fond de carte deosebit de valoros
Inițial, biblioteca a înglobat aproximativ 6.000 de volume, donațiile fondatorilor. Primul intrat în patrimoniul muzeului a fost fondul bibliotecii Școlii Normale. I s-a adăugat biblioteca Liceului „George Coșbuc”, care asimilase încă din 1940 biblioteca Reuniunii învățătorilor greco-catolici „Mariana”, denumita astfel în amintirea organizatorului primelor școli elementare din Năsăud, învățătorul Ion Marian. De asemenea, biblioteca năsăudeană contabilizează fondurile bibliotecii școlii primare din Rebrișoara, ale Băncii Aurora, ale Administrației fondurilor grănicerești, precum și cărți donate de membri ai familiilor lui George Coșbuc și Liviu Rebreanu, de Ioan Ciocan, director al Liceului „George Coșbuc” și profesor la Facultatea de Litere din București, de Leon Bancu, directorul Băncii Aurora, de notarul clujean dr. Alexandru Pop, de profesorul clujean Teodor Ghitan, pentru a-i aminti doar pe cei mai iluștri. Biblioteca din Năsăud deține numeroase lucrări, provenite din domenii de studiu variate, de la istorie și literatura, la științe naturale, scrise în limbile latina, romana, germana, maghiara, engleza, franceza. Instituția năsăudeană se mândrește cu un inventar remarcabil de cărți vechi, numeroase ediții princeps, dar și cu o colecție impresionanta de periodice (peste 3.000 de publicații), unele dintre ele fiind exemplare unice, de negăsit în altă parte. Printre acestea se numără câteva ediții din secolul al XVI-lea semnate de Erasmus din Rotterdam, cum ar fi „Elogiul Nebuniei”, tipărit în 1522, dar și alte cărți importante pentru cultura romana, precum „Evanghelia Învățătoare”, scrisa în slavona veche și tipărită în 1642 la Govora, la cererea voievodului Matei Basarab.
Sfârșitul de an a venit cu o veste tristă: în cursul zilei de ieri, 30 decembrie, la vârsta de 73 de ani, a decedat scriitorul Dumitru Munteanu fondatorul Editurii George Coşbuc şi al revistei Litera Nordului din Bistrița, membru al Uniunii Scriitorilor din România. Personalitate culturală a județului Bistrița-Năsăud, Dumitru Munteanu lasă în urmă doar regrete și amintiri luminoase pentru cei foarte mulți care l-au cunoscut atât personal cât și prin intermediul scrierilor sale.
Dumnezeu să îl odihnească în pace!
DUMITRU MUNTEANU : 25 octombrie 1948-31 decembrie 2021
Prozator, poet, eseist, istoric şi publicist literar, s-a născut la 25 octombrie1948 în Telciu, Bistriţa-Năsăud. Scriitor ”aparţinând structural neorealismului postmodern„ (Constantin Cubleșan), Dumitru Munteanu este unul dintre acei lucrători pe tărâmul literaturii ce consideră scrisul o profesie şi, aşa cum îl caracterizează scriitorul Victor Ştir: „…nu iese la rampă să provoace valuri, ci se ascunde în anonimatul mesei de scris, dăruindu-ne, în fiecare, an una sau mai multe cărţi, creându-şi, nu un prezent gălăgios, ci un trecut respectabil. Sensibilitatea şi sentimentalismul, un realism prietenos, detaşat dar şi uşor sarcastic sunt „armele„ ce îi asigură calitatea literară a portretelor psihologice realizate în romanele sale, dar şi consistenţa epicului ce recrează universuri existenţiale„.
Scrie de la vârsta de 17 ani, mai întâi versuri, apoi, într-un climat literar propice-în localitate trăind şi poeţii LUCA ONUL (supranumit « Prinţul metaforei ») şi George Roş, -mulţi ani aflat la conducerea Cenaclului George Coşbuc din Bistriţa- proză. Între anii 1968-1970 scrie proză de mare întindere -roman-, mai întâi un roman istoric, « CORĂBIILE GENERALULUI FUSCUS », (ce avea să fie publicat abia în 1995, sub titlu « ADEVĂRATA PUTERE »), un roman poliţist ce se află şi astăzi în manuscris, nepublicat, un altul ”Ultimul înger” -SF, și romanulde capă și spadă, iniţial cu titlul « Cavalerul negru », publicat abia în anul 1995, sub titlul « ÎNTEMEIETORII », dar şi două cărţi pentru copii, ilustrate de pictorul Valeriu Mureşan, astăzi autor a mai multe volume de versuri. În anul 1968 intră în învăţământ iar după terminarea Institutului Pedagogic este încorporat pentru satisfacerea stagiului militar, în Cluj-Napoca. De aici, prin ofiţerul comandant de pluton, locotenentul (astăzi colonel în rezervă) Vasile Maluţan, -ce crede în destinul său de scriitor!- îşi trimite manuscrisele la mai multe Edituri -superiorul său efectuând serviciul de… agent literar şi curierat… Un răspuns pozitiv primeşte în 1974 de la Editura Junimea din Iaşi, ce, într-un Referat de carte, întocmit de redactorul Virgil Cuţitaru, vorbeşte laudativ despre romanul istoric, afirmând că este o carte bună bine scrisă şi va fi publicată într-un tiraj de 40.000 de exemplare… Editura nu-şi ţine însă promisiunea, autorul rămânând doar cu acel Referat, ce îi mai atenuează întristarea, având bucuria recunoaşterii calităţilor sale de prozator de către o personalitate literară a Iaşului… O altă experienţă tristă o are cu Editura Dacia, unde scriitorul Vasile Rebreanu, directorul Editurii îl anunţă s-a hotărât publicarea a două din cărţile sale, fiind cuprinse în Planul Editorial pe anul 1992. Un nou eşec se întâmplă şi aici, Vasile Rebreanu fiind « trecut în rezervă » autorul rămânând doar cu broşura Planului editorial pe 1992, în paginile căruia este anunţată apariţia acelor două cărţi…
Debut editorial: În volumul „Debut ’86”, Editura Cartea Românească, în urma obţinerii Premiului pentru debut al Editurii, cu o prezentare de criticul prof. univ. dr. Ion Dodu Bălan şi postfaţă de Mircea Ciobanu.
Iniţiative culturale: Revista-magazin „Viaţa Azi”, 1997-director-fondator; revista literară „Litera Nordului”,-director-fondator; revista „Săptămâna politică”,-director-fondator; Editura George Coşbuc,-director-fondator.
Prezent volume colective: „Suverana clipă, 1980, Bistriţa; Spaţii posibile, Bistriţa, 1982; 30-Cenaclul literar „George Coşbuc”, Ed. Aletheia, Bistriţa, 2991;Scriitorii Cetății, antologie, Ed. George Coşbuc, 2004; Scriitori Bistriţeni, 2007, Ed. George Coşbuc; Pretexte-Dicţionar-almanah al Societăţii Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, Ed. Eikon, Cluj-N., 2009; Solidaritate şi toleranţă, antologie, Ed. Răsunetul, 2009; Al nouălea cer, Antologia Grupării de scriitori „Litera Nordului”; Piaţa aurarilor, poeţi sibieni, antologie de poezie, întocmită de Ioan Radu Văcărescu, 2019; Antologie de cultură şi artă “Solteris”, Editura Ex Ponto, 2010, Conexiuni, antologie de proză, Editura Karuna, 2010; Antologia prozei scurte Transilvane actuale, Ovidiu Pecican, Editura Limes, 2011.Opera tipărită:George Coşbuc, Poezii uitate, antologie, 1991, (Apariţia cu nr. 1 a Editurii George Coşbuc); Teatrul din munţi, eseu, 1995, Ed. George Coşbuc;Anotimpul viperelor, roman, 1996, Ed. George Coşbuc; Întemeietorii, roman, 1998, Ed. George Coşbuc ;Evanghelia iubirii, antologie de poezie creştină, Ed. George Coşbuc, 1999; Cântările Bisericii, antologie de poezie creştină, Ed. George Coşbuc, 1999; Adevărata putere, roman, 2000, Ed. George Coşbuc; Fratele meu Cain, proză scurtă, 2003, Ed. George Coşbuc; Ultimul înger, roman, 2003, Ed. George Coşbuc; Social-democraţii transilvăneni şi problema naţională, eseu, 2004, Ed. George Coşbuc; Dureri ascunse, proză scurtă, 2004, Ed. George Coşbuc; Clipe furate timpului, publicistică, 2006, Ed. George Coşbuc; În umbra puterii, proză scurtă, 2005, Ed. George Coşbuc; Acel fel de dragoste, proză scurtă, 2007, Ed. Ardealul; Stele ucise, roman, 2007, Ed. George Coşbuc; Istoria credinţei penticostale, vol. I – Încercările, Ed. George Coşbuc, 2008; Galaxia luminii-Telciul literar şi artistic, istorie literară, Editura George Coşbuc, 2008; George Coşbuc-Dincolo de cuvinte, vol.1 „Anii de ucenicie”, 2008; George Coşbuc-Dincolo de cuvinte,volumul 2 „Juneţea poetică”, (integrala poeziei de tinereţe coşbuciană), Bistriţa, Editura George Coşbuc, 2009; Pretexte literare, Editura George Coşbuc, 2009; Al nouălea cer, Antologie a Grupării de scriitori „Litera Nordului”, Ed. George Coşbuc, 2009; Dincolo de iubire, versuri, Ed. George Coşbuc, 2009; Istoria credinţei penticostale, volumul II, Mai strălucitor ca soarele, eseu, Ed. George Coşbuc, 2009; Scriitori români la frontiera Mileniului III, Dicţionar critic, Ed. George Coşbuc, 2009; Peregrin între lumi, jurnal de călătorie, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2011; George Coşbuc-Dincolo de cuvinte, vol. III, Academicianul, 2009; Miros de trandafiri sălbatici, proză, Editura TipoMoldova, Iaşi, 2013; Săraca Românie, proză, Editura TipoMoldova, 2013; Comuna Şant, repere monografice interbelice, Editura George Coşbuc, Bistrita, 2014; “Ard Pădurile” sau Bătălia pentru resurse”, proză, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2014; Teatrul Nescris “Constantin Iugan”, vol. I+II, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2014; Ghidul Gospodăriei ţărăneşti din zona montană, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2015; Scrisorile unui anonim, Ed. George Coşbuc, 2015; Să facem cooperative!, Editura George Coşbuc, Bistriţa, 2016; “Revoluţiile” şănţenilor -luptele lor pt. recuperarea pădurilor grănicereşti-, Ed. George Coşbuc, 2017; Visuri albe, roman, Ed. George Coşbuc, 2017; Paşi spre lumină, Portrete şi eseuri, Editura George Coşbuc, 2017; Muntele, eseuri, Editura George Coşbuc, 2017; Istoria învățământului în comuna Șanț, Editura George Coșbuc, 217; Păstoritul alpin în ținutul grăniceresc năsăudean, Editura George Coșbuc, 2018. Prezent în dicţionare şi volume: Tit Liviu Pop, Ex libris, Scriitori contemporani, 2004; Alex Ştefănescu, Istoria literaturii române contemporane 1941-2000; Teodor Tanco, Dicţionarul literar Bistriţa-Năsăud, 1992, Ed. Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca; Chenare umane care nu se uită, Vasile Jimboreanu, Editura George Coşbuc, 2003; Dicţionarul presei Bistriţa-Năsăud, Ed. Casa Cărţii de ştiinţă, Cluj-Napoca; R.M.V. Jimboreanu, Chenare umane care nu se uită, Ed. George Coşbuc, 2004; Rădăcini împrumutate, Menuţ Maximinian, Editura Karuna, 2009; Pe bază de lectură, Recenzii, comentarii, prezentări, Elena M. Câmpan, Editura Nico, 2010; Vremea sintagmelor, Menuţ Maximinian, Editura Karuna, 2010; Stop reportofon!, Menuţ Maximinian, Editura Karuna, 2011; Dicţionarul scriitorilor români contemporani, Editura TipoMoldova, 2016. PREMII ȘI DIPLOME: Premiul I la Concursul național de literatură, pentru nuvela POATE MUNTELE, București 1983, București; Premiul II la Concursul de proză ”Afirmarea”, Satu Mare, 1984; Premiul „LIVIU REBREANU”, la Saloanele Rebreanu, pentru romanul ÎNTEMEIETORII; Premiul de debut al Editurii Cartea Românească pentru nuvela „POATE MUNTELE”, 1986; Premiul pentru romanul ADEVĂRATA PUTERE la Festivalul Naţional George Coşbuc, 2003;Diploma de merit a Societăţii literare ”George Coșbuc”, pentru volumul ”Constelația luminii”, eseuri, Cluj-Napoca, 2008; Premiul Societății Scriitorilor din Bistrița-Năsăud pentru Dicționarul ”SCRIITORI ROMÂNI LA FRONTIERA MILENIULUI III, VOL.I, BISTRIȚA-NĂSĂUD, 2009; Diplomă de Excelență, Clubul Artelor ”Solteris”, Constanța, 2010; Premiul special al ”Colocviilor George Coșbuc” -Festivalul Național de Poezie ”George Cășbuc”, Ed. a XXX-a, pentru trilogia de istorie literară ”GEORGE COȘBUC”-DINCOLO DE CUVINTE”, 2014; Dilomă de Excelență, INCE-ACADEMIA ROMÂNĂ, 1917. Membru al Asociaţiei Scriitorilor din Bistriţa-Năsăud, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti şi al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Sibiu.
Centrul Cultural „Dunărea de Jos” a organizat în perioada 18-19 decembrie 2021, Festivalul de Datini și Obiceiuri de Crăciun și Anul Nou „Tudor Pamfile”, ajuns la cea de-a 30-a ediție, desfășurat pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor şi la Catedrala Arhiepiscopală din Galați. Evenimenul a fost dedicat celor mai valoroase tradiţii româneşti nealterate de trecerea timpului, iar festivalul a reunit ansambluri folclorice din Galaţi şi din țară, din judeţe precum: Botoșani, Maramureș, Bistrița-Năsăud, Vaslui, Bacău ș.a.
Organizatorii și-au propus să aducă în fața publicului-spectator, obiceiurile specifice sărbătorilor de iarnă: „Pluguşorul, jocul cu măşti, urşii şi capra, urăturile și colindele de altădată.
Județul Bistrița-Năsăud a fost reprezentat la această prestigioasă manifestare cultural-artistică națională de Grupul de colindători
„Izvorașul Rece” din Ruștior, coordonator artistic: Florin Dumitru Creța, care în concursul desfășurat la Galați a avut următorul program artistic: Colindatul Gazdei; Colinda copiilor; Colinda fetelor; Jocurile feciorești: „Brâul, Cățaua și Sârba”.
Festivalul-Concurs a debutat pe 18 decembrie, cu o paradă a portului popular tradițional, colinde și urătură, pe esplanada Casei de Cultură a Sindicatelor, și apoi a continuat cu un spectacol de tradiții și obiceiuri de iarnă, susținut de grupuri folclorice și ansambluri din țară.
Duminică, 19 decembrie, festivalul a continuat pe esplanada Catedralei Arhiepiscopale, unde a avut loc colindarea ierarhului locului, Înalt Prea Sfințitul Arhiepiscop Casian al Dunării de Jos, a oficialităților, dar și a gălățenilor prezenți la Sfânta Liturghie.
Evenimentul a fost extrem de aşteptat de toți cei care apreciază tradiţiile şi obiceiurile românești specifice Crăciunului și Anului Nou, cu speranța că astfel este asigurată păstrarea patrimoniului folcloric cultural autentic peste generații.
Photo credit: Arhiva personală Ramona Creța-Bugnar.
Postare propusă de etnolog prof. Emilia Ometiță, șef – Biroul Cultură Tradițională, Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.
Marele Premiu și Trofeul Festivalului „În Grădina Raiului”, eveniment desfășurat zilele trecute la Bistrița, a fost obținut de colindătorii Ansamblului Folcloric „Baltagul” din Monor, reprezentația lor având în centru colindatul de ceată bărbătească, element de patrimoniu cultural imaterial inclus, din anul 2013, pe Lista Reprezentativă UNESCO.
Colindul lor de la casa gazdei, intrarea cu bucinul, strigăturile, urările de bine adresate gazdei și colinda fetei, „Măriuca”, le puteți asculta aici, postate pe pagina oficială de YouTube a celor de la Radio de BiNe: https://www.youtube.com/watch?v=FVDv9GDvLgc.
Video credit: Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud și Radio de BiNe.
Filmarea face parte din cadrul emisiunii „Educație de BiNe”, realizată de Geta Ionele, având ca temă „Educația pentru patrimoniul cultural imaterial”, invitată fiind domnișoara etnolog drd. Smaranda Mureșan, cercetător științific la Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Biroul Cultură Tradițională.
Întreaga emisiune poate fi urmărită pe YouTube, pe pagina oficială Radio de BiNe.
În cadrul acesteia s-au abordat subiecte importante legate de tradițiile și obiceiurile de Crăciun prezente în satul românesc de ieri și de astăzi, dar s-a evidențiat, mai ales, importanța „Colindatului de ceată bărbătească”, element de patrimoniu cultural imaterial inclus pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO.
Text postare realizat de etnolog drd. Smaranda Mureșan, cercetător științific, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud a organizat duminică, 12 decembrie 2021, Festivalul-Concurs Judeţean de Folclor „În grădina Raiului” dedicat interpretării colindelor tradiționale românești, ediţia I-a, Bistrița.
Obiectivul principal al acestui festival-concurs județean a fost de redescoperire și promovare a repertoriului de colinde tradiționale românești din județul Bistrița-Năsăud în contextul actual invadat de kitsch folcloric și denaturare a semnificațiilor și interpretării muzicale a colindelor autentice, cu dorința de a salva adevăratele colinde de la o reală dispariție din cauza comercialului.
La această acțiune culturală a județului Bistrița-Năsăud au participat artiști populari amatori (adulți și copii), care promovează folclorul autentic.
Festivalul a debutat cu participarea grupurilor de colindători din localitățile Ilva Mare, Ruștior, Monor, Căianu Mic și Budacu de Sus la Bisericile din municipiul Bistrița, unde au susținut microrecitaluri de colinde tradiționale, îmbrăcați în frumoase și autentice costume populare.
Concursul de Interpretare a cuprins participanți care au reprezentat cele șapte subzone etnografice ale județului Bistrița-Năsăud, însumând 25 de puncte artistice în concurs, și au fost jurizați de specialiști în domeniul etnologiei și muzicologiei românești (președinte juriu: prof. dr. Vasile V. Filip). Festivalul-Concurs a avut două secțiuni: prima destinată grupurilor de colindători și cea de-a doua destinată interpreților individuali.
În urma jurizării s-au acordat următoarele premii:
Marele Premiu şi Trofeul Festivalului „În grădina Raiului”, ediția I-a: Ansamblul Folcloric „Baltagul” din Monor, coordonatori: Bogdan Creța, primar Ioan Cira;
Secțiunea Grupuri
Premiul I – Grupul de Colindători „Glanetașul” din Agrieș (coordonator înv. Floarea Pop;
Premiul II – Grupul de Colindători „Roua Țibleșului” din Căianu Mic, coordonator înv. Daniela Retegan;
Premiul III – Grupul de Colindători din Poiana Ilvei, coordonator Cosmina Guzu;
Premiu Special – Grupul de Colindători „Izvorașul Rece” din Ruștior, coordonator Florin Dumitru Creța;
Premiu Special – Grupul de Colindători din Ilva Mare, coordonator prof. Mihaela Gherasim;
Secțiunea interpreți individuali
Premiul I – Roberta Rebrișorean, Anieș;
Premiul II – Mădălina Oltean – Teaca;
Premiul III – Mădălina Roxana Rus – Agrieș;
Premiu Special – Ariana Nicola Junel – Prundu Bârgăului;
Premiu Special – Cornelia Bodescu – Salva.
În calitate de organizatori felicităm toții participanții la această acțiune cultural-artistică a județului Bistrița-Năsăud, vă mulțumim pentru că ați răspuns chemării noastre și vă asigurăm de aleasă considerație!
Manager CJC BN: Alexandru Pugna
Șef Birou Cultură Tradiționnală: Emilia Ometiță
Anul acesta, în 1 Decembrie, se împlinesc 103 ani de la înfăptuirea celui mai important eveniment din istoria României: Marea Unire a tuturor românilor într-un singur Stat Național. Realizarea lui a fost posibilă datorită jertfei multor generații de români, față de care avem o mare responsabilitate. Nu putem răsplăti jertfa lor decât iubind acest Neam așa cum ei au făcut-o, iar această iubire este reliefată în primul rând de modul în care ne îndeplinim fiecare dintre noi atribuțiile ce le avem la locul de muncă, de respectul pe care trebuie să-l avem față de Statul Român și față de aproapele nostru. De aceea, tuturor angajaților și colaboratorilor Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, conducerii Consiliului Județean Bistrița-Năsăud, în subordinea căruia funcționează instituția noastră, vă transmitem un sincer și călduros LA MULȚI ANI! Lucrând cu oameni ca dumneavoastră, îndrăznim să credem că România poate avea un viitor mai bun. Vă mulțumim pentru colaborare și profesionalism și vă dorim tot succesul pe care îl meritați din plin. Tuturor românilor, oriunde v-ați afla, din ținutul lui Coșbuc, Rebreanu și Andrei Mureșanu vă spunem cu drag: LA MULȚI ANI FRAȚILOR!
Alexandru Pugna, Manager – Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud
Mâine, 30 noiembrie, Cercul ASTRA din Năsăud organizează un eveniment cultural care va marca împlinirea a 160 de ani de la fondarea Asociațiunii Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român dar și a 140 de ani de la înființarea Despărțământului Năsăudean. După cum ne-a anunțat Floarea Pleș – președinta în exercițiu a astriștilor din Năsăud, manifestările vor debuta la orele amiezii cu un parastas în memoria mitropolitului Andrei Șaguna – primul președinte ASTRA.
Apoi, de la ora 13:00, sala de festivități a Muzeului Grăniceresc Năsăudean va găzdui o masă rotundă în care se va dezbate rolul și influența pe care prestigioasa Asociațiune ASTRA le-a avut asupra vieții sociale și culturale a românilor. Totodată, vor fi subliniate aspecte legate de modul în care Despărțământul Năsăud, prin membrii săi, a păstrat și susținut identitatea națională, emanciparea culturală, educația multilaterală și accesul la aceasta a cât mai multor categorii sociale.