Unul dintre cele mai reprezentative ansambluri folclorice ale judeţului nostru, ce a adus frumuseţea cântecului, jocului şi a portului someşean peste tot în lume, Ansamblul folcloric „Păuniţa” din Sângeorz-Băi a marcat vineri, 20 august, o jumătate de secol de existență.

• 

• 

• 

• 

Evenimentul a avut loc, prin grija Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Centrul Judeţean pentru Cultură, Primăria şi Consiliul Local Sângeorz-Băi, la Centrul Cultural „Iustin Sohorca” organizează, vineri, 20 august, ample manifestări dedicate marcării a 50 de ani.

De la ora 11.00, la sediul Centrului Cultural, a avut loc lansarea cărţii „Folclorul din Sângiorgiul român”, editată de Alexandru Dăbăran şi întâlnirea festivă a generaţiilor de artişti.

Apoi, de la ora 17.00, a fost programat spectacolul folcloric „Păuniţa – 50 de ani”, la care au participat participă generaţiile de dansatori ale ansamblului, în coregrafia lui Maxim Petri. Orchestra populară „Păuniţa” este condusă de Dănuţ Poleac. Pe scenă au urcat soliştii vocali Amalia Ţuţuruga, Oana Hoza, Saveta Jojă, Livia Mihăilă, Elisabeta Guzu, Maria Titiana Sidor şi Cosmin Mocean. Coordonatorul evenimentului a fost directorul ansamblului şi managerul Centrului Cultural Sângeorz-Băi, Florin Hodoroga.

Cele două mari sărbători ale creştinătăţii, Sfânta Marie Mare şi Sfânta Maria Mică, sunt extrem de importante în lumea satului românesc.
Potrivit calendarului popular al românilor, perioada cuprinsă imediat după sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, numită în popor şi „Sântămăria Mare”, şi care se încheie pe data de 8 septembrie, de Naşterea Maicii Domnului, cunoscută şi „Sântămăria Mică”, poartă denumirea de „Între Sântămării”.
Sântămăria Mare (15 august) este momentul de începere a târgurilor şi iarmaroacelor de toamnă, în timp ce Sântămăria Mică (8 septembrie) este considerată o zi când încep anumite activităţi legate de lucrul la câmp şi în gospodărie.
Această perioadă marchează şi începutul semănăturilor de toamnă, iar din punct de vedere pastoral sunt coborâte turmele de la munte. De aici şi expresia: „La Sântămărie Mare cobor oile la vale, / La Sântămărie Mică nu mai rămâne nimică”.
Se spune că între 15 august (Sfânta Marie Mare) și 8 septembrie (Sfânta Marie Mică) oamenii nu îmbătrânesc, totul este cald și calm, că lucrurile se așează și oamenii au numai gânduri bune și își caută un făgaș nou.
Totodată, se spune că între 15 august și 8 septembrie vremurile nu știu încotro să o apuce, spre vară sau spre toamnă, că frunzele îngălbenesc, dar nu cad, că păsările vor să plece, dar încă nu știu dacă spre nord sau spre sud.
Se mai spune că râurile nu mai curg și că marea nu are valuri, pentru că timpul stă pe loc și așteaptă.

Sursă text: Ion Ghinoiu, „Calendarul țăranului român – Zile și mituri”, Editura Univers Enciclopedic Gold, București, 2017.
Photo credit: Caprifoi sau floarea „Mâna Maicii Domnului” (Sursă internet).
Postare propusă și material îngrijit de etnolog drd. Smaranda Mureșan, cercetător științific, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.

• 

Cea de-a VII-a ediție a Festivalului ”POPASUL ȚAPINARILOR”, eveniment organizat de către Consiliul Județean Bistrița-Năsăud prin Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, fiind sprijinit de Asociația Folclorică ”Țapinarii” – Susenii Bârgăului, Primăria și Consiliul Local din comunele: Josenii Bârgăului, Tiha Bârgăului, Prundu Bârgăului și Bistrița Bârgăului, a avut loc pe data de 15 august, de Sfânta Maria, la Colibița. Un număr de șapte ansambluri folclorice au încântat publicul care vor lua parte la eveniment.

Pe secna ameanajată în aer liber, pe marginea lacului Colibița, a susținut recitaluri apreciate, următoarele formații:

• Ansamblul folcloric „Colibița” – Bistrița Bârgăului
• Ansamblul folcloric „Tihuța” – Tiha Bârgăului
• Grupul vocal bărbătesc „Bârgăul” al Asociației Folclorice „Țapinarii” Susenii Bârgăului
• Ansamblul folcloric „Cununa de pe Someș” al Palatului Culturii Bistrița
• Ansamblul folcloric „Balada” – Bistrița
• Ansamblul folcloric „Spice Mureșene” – Târgu-Mureș
• Ansamblul folcloric profesionist „Meseșul junior” – Zalău.

Coordonatorul evenimentului a fost coregraful Florin Flămând, spectacolul fiind prezentat de Emilia Ometiță.

Corespondenta ziarului Mesager24.ro în Statele Unite ale Americe, rebrișoreanca Domnița Ganea și-a desăvârșit talentul literar incontestabil cu un nou volum de poezii: ”Rămășițele verii mele”, apărut luna trecută la editura eCreator.

Prefața este semnată de Zorin Diaconescu, postfața de Daniel Luca, referințele critice de Petronela Apopei, Nicolae Dina și Romeo I. Roșiianu, coperta este realizată de Florin Dochia – după o idee a autoarei, iar tehnoredactarea de Adalbert Solticzki.

Volumul de poezii ”Rămășițele verii mele” este a treia carte scrisă de Domnița Ganea după antologia poetică ”Vara sentimentelor” și proza reunită sub titlul ”Crochiuri de pe strada copilăriei”.

În noua carte de poezii, Domnița dovedește o percepție aparte asupra iubirii, despărțirii și a celorlalte emoții cuprinse între cele două stări. Poezia ei este mai mult decât un amalgam de cuvinte și strofe, devenind un întreg univers în care poți să te rătăcești sau nu! Acel univers despre el și ea, despre lucruri sublime la care tânjește natura umană. Citind poeziile Domniței Ganea, putem spune că ești prins într-un cerc vicios din care cu greu poți să scapi pentru că durerea este, paradoxal, plăcută.

În stihurile sale, Domnița Ganea vorbește despre diferite ipostaze ale iubirii și rămășițele ei, ca amprente imposibil de șters de pe sufletul unui om. Poate cel mai important lucru este faptul că Domnița știe, cu un har nativ, să-și capaciteze cititorii în a privi în adâncul lor pentru a se regăsi prin versurile ei. Felicitări, Domnița, și așteptăm, cu nerăbdare, următorul volum de încântare a sufletului!

”Cununa grâului” este sărbătoarea recoltei de la sfârşitul secerişului. Văzută ca simbol al rodniciei, cununa are menirea de a spori recolta viitoare, de a asigura bunul mers al lucrului și sănătatea secerătorilor. Necesitatea purității rituale este surprinsă în textul cântecelor de seceră:

Dimineață ne-am sculat,
Și pe față ne-am spălat,
Poale albe-am îmbrăcat (…)
Secera-n mână am luat
Și la holdă am plecat”. (1)

În fapt, obiectul ritual, cununa împletită din spice de grâu alese din holda secerată, constituie întreg miezul ceremoniei.
„Cununa o aduc mai des gazdele cu stare și cu deosebire dacă au la casă ficiori sau fete mari.” (2)
În Transilvania, cele mai multe obiceiuri legate de sfârșitul seceratului și de ultimele spice erau acelea în cadrul cărora aceste spice erau „mândru” împletite sub forma unei cununi, care era simbol al rodniciei și era păstrată la loc de cinste până la recolta viitoare.

Obiceiul „cununii secerişului” cuprinde în structura sa următoarele etape: „împletirea obiectului ritual, purtatul cununii, udatul cununii, sosirea alaiului la casa gazdei, masa comună și jocul cununii”.
Zona Năsăudului constituie un nucleu centralizator al obiceiului. Aici, cununa este mai bogată prin dimensiunea mare a împletiturii de spice şi prin frumuseţea cântecelor de cunună ce acompaniază aducerea obiectului ritual. Această datină s-a păstrat într-un cadru amplu ce implică întreaga comunitate sătească.

În zona Năsăud, forma împletirii este de cunună propriu-zisă, realizată exclusiv din spice de grâu: „Se împletește în trei, ca părul femeii, apoi o face roată. Cununa este mare cât capul!” (3). La împletire, se aleg „spicele cele mai mari și mai frumoase, fruntea grâului”, iar fetele așează spicele în cunună fără grabă, unele chiar interpretând cântece specifice:

„Să trăiască fetile
Ce-mpletesc cununile
Să-mpletească încă multe
Și de-aicia înainte.”

A aduce cununa de la secerat este un lucru de cinste, motiv pentru care purtătoarea împletiturii de spice trebuie să fie „o fată curată, cea mai frumoasă și cea mai harnică”.

Pe valea Someșului Mare a mai existat o practică distinctă unde alături de cununa purtată pe cap de „fata curată ca lumina, o a doua cunună era purtată de gazdă, deasupra pălăriei, împreună cu struțul de spice din mâna dreaptă.” (4)”, transmite Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.

Sursă text: Emilia Bumb, „Studii etnologice. Bistrița-Năsăud – obiceiuri, meșteșuguri, rapsozi”, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2007, pag. 64-109.
Note: (1) Nicolae Bot, Cântecele cununii, Editura Minerva, București, 1989, pag. 174.
(2) Victor Onișor, „Cununa. Obicei poporan”, în „Revista Ilustrată”, nr. 5, 1902, pag. 140.
(3) H.H.Stahl, „Cununa în Șanț” în „Sociologie românească”, I (1936), nr. 1, pag.11; inf. Docița Crețu, Șanț-BN.
(4) Traian Gherman, „Alduitul cununii. (La secere)” în „Comoara satelor”, 4 (1926), nr. 7-8, pag. 365.
Photo credit: Referent Fabi Adrian – Arhiva Centrului Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud.
Material îngrijit și postare propusă de etnolog prof. Emilia Ometiță, șef – Biroul Cultură Tradițională, Centrul Judeţean pentru Cultură Bistriţa-Năsăud.

Marți, 20 iulie, Adrian Păunescu ar fi împlinit 78 de ani iar acest lucru nu a trecut neobservat în Năsăud, orașul de care marele poet a fost atât de legat sufletește prin mijlocirea familiei de intelectuali ai locului Ana și Gavril Vaida. Tocmai acești dascăli au fost cei care au organizat, astăzi, un eveniment cultural prin care i-au adus un omagiu celui care aprecia în versuri: ”În Năsăudul ce-mi pare-un semn de carte / Între un trist Rebreanu și-un liniștit Coșbuc…”.

Manifestarea a debutat la bustul poetului din fața Casei de Cultură ”Liviu Rebreani”, monument dezvelit în toamna lui 2018. Apoi, în sala ce adpostește galeria academicenilor Năsăudului s-a recitat, s-a cântat și s-au spus vorbe frumose despre Adrian Păunescu prin vocile Anei Vaida, Ioanei Lăpușneanu, Ioan Seni, Floarea Pleș și Gavril Vaida. Printre cei care au impresionat a fost și Ionuț Nistor – recunoscut pentru ardoarea cu care recită din lirica păunesciană.

În perioada 15 – 18 iulie 2021, municipiul Bistrița va găzdui cea de-a XIII-a ediție Festivalului internațional de poezie și muzică ”Poezia e la Bistrița”. Evenimentul este organizat de Primăria Municipiului Bistrița, Centrul Cultural Municipal „George Coșbuc” Bistrița, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Societatea de Concerte Bistrița. în timp ce parteneri sunt: Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Ministerul Culturii, PICE Spania, omiedesemne.ro, Restaurant Rapsodia, Adris, Colegiul Tehnic Infoel.

Parteneri media: Radio România Cultural, „Observator Cultural”, Alecart, Revista de Povestiri
Directorul festivalului: Gavril Țărmure
Responsabili de proiect: Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari

Invitați:
Răzvan Andrei
Radu Andriescu
Lena Chilari
Bibiana Collado Cabrera (Spania)
Denisa Comănescu
Száva Csanád (România/Ungaria)
Monica Cure (SUA)
Andrew Davidson-Novosivschei (SUA)
Andrei Dosa
Gelu Diaconu
Lorena Enache
Benji Horváth (România/Ungaria)
Diana Iepure
Ágnes Kali (România/Ungaria)
Ion Mureșan
Angelo Nestore (Spania)
Cosmin Perța
Ion Pop
Veronica Ștefăneț (Republica Moldova)
Ioana Tătărușanu
Miruna Vlada
Andrei Zbîrnea
Poeții invită un prozator:
Lucian Dan Teodorovici
Jurnaliști și editori:
Alina Purcaru – Observator Cultural
Nicoleta Munteanu și Emil Munteanu – Revista „ALECART”
Francesca Rusu – Radio România Cultural
Simina Diaconu – Revista de povestiri
Premiul Laura Albulescu pentru Editorul anului:
Denisa Comănescu
Promotorul cultural al anului:
O mie de semne
Premiul pentru Literatură al orașului Bistrița:
Ion Pop
Muzicieni:
Iarba Fiarelor
Răzvan Suma
Ella Bokor
Francisco Antonio „El Currito” Prieto Tenorio (Spania)
Romero Ruiz Mariano (Spania)
Nerea Fernandez Castillo (Spania)
Javier Antonio Prieto Tenorio (Spania)
Moderatori: Dan Coman, Marin Mălaicu-Hondrari

PROGRAM:
JOI, 15 IULIE 2021
• Palatul Culturii Bistrița
18:00 – 18:30
DESCHIDEREA FESTIVALULUI și prezentarea invitaților.
Decernarea Premiului pentru literatură al orașului Bistrița: Ion Pop
Acordarea Premiului Laura Albulescu pentru Editorul anului: Denisa Comănescu
Acordarea Premiului Promotorul cultural al anului: Gelu Diaconu (O mie de semne)
18:30 – 20:00
Lecturi:
Ion Pop
Denisa Comănescu
Gelu Diaconu
Diana Iepure
Andrei Zbîrnea
Andrew Davidson-Novosivschei
Benji Horváth
Recital:
iarba Fiarelor
VINERI, 16 IULIE 2021
Palatul Culturii
9.30 – 11.00
Atelier de scriere creativă pentru liceeni
Invitat: Cosmin Perța
• Restaurantul Rapsodia
11:00 – 12:30
Literatura maghiară din România; Dan Coman și Andrei Dosa în dialog cu Száva Csanád, Benji Horváth și Ágnes Kali
• Palatul Culturii Bistrița
18:00 – 20:00
Lecturi:
Radu Andriescu
Răzvan Andrei
Angelo Nestore
Ioana Tătărușanu
Cosmin Perța
Veronica Ștefăneț
Bibiana Collado Cabrera
Recital Flamenco:
Francisco Antonio „El Currito” Prieto Tenorio
Romero Ruiz Mariano
Nerea Fernandez Castillo
Javier Antonio Prieto Tenorio
SÂMBĂTĂ, 17 IULIE 2021
Palatul Culturii
9.30 – 11.00
Curs de scriere creativă pentru liceeni
Invitat: Alina Purcaru
• Restaurantul Rapsodia
11:00 – 12:30
DIALOG
cu Lucian Dan Teodorovici
moderator: Nicoleta Munteanu
14.30 – 16.00
După-amiază spaniolă: Diplomația culturală și noua normalitate: modul în care am adaptat evenimentele artistice la lumea post-pandemică.
Marin Mălaicu-Hondrari și Dan Coman în dialog cu invitații spanioli. Interpret Elena Borrás García
• Palatul Culturii Bistrița
18:00 – 20:00
LECTURI:
Lena Chilari
Száva Csanád
Monica Cure
Ágnes Kali
Miruna Vlada
Lorena Enache
Andrei Dosa
Ion Mureșan
Recital muzical:
Răzvan Suma
Ella Bokor
DUMINICĂ, 18 IULIE 2021
11.00 – 12.30
Poezie și cafea

Lansarea revistei Alecart

Lectura participanților la cursurile de scriere creativă

19:00 – 20:00
Concert extraordinar FLAMENCO
Francisco Antonio „El Currito” Prieto Tenorio
Romero Ruiz Mariano
Nerea Fernandez Castillo
Javier Antonio Prieto Tenorio

• 

• 

• 

Purtat de milenii de oamenii trăitori pe aceste meleaguri, purtat de secole de țăranii români, trecut prin negura istoriei, alături românului la bine și la greu, element indispensabil traiului zilnic și înfrumusețat de mintea, creația și dragostea țărăncii noastre, portul tradițional românesc a început să fie în ultimul timp din ce în ce mai cunoscut, apreciat și valorizat și de către publicul larg, de către orășeni și străini, intrând chiar și în atenția clasei politice.

Poate tocmai fragilitatea pe care o are astăzi (multe dintre distrugerile și degradările pe care „le-a cunoscut” de-a lungul timpului costumul tradițional fiind ireversibile pentru nenumărate piese de port), l-a făcut recunoscut ca un bun de patrimoniu, iar situația acestuia a fost remarcată și de către guvernanți, care au formulat și redactat Legea nr. 102/2015 privind instituirea Zilei Naționale a Costumului Tradițional din România, zi care este sărbătorită în fiecare an în a doua duminică din luna mai.

Sub aceste auspicii, portul țăranului român a reintrat în atenția publică în ultimii ani, creându-se astfel o serie de inițiative publice și private care au dus la organizarea, din partea instituțiilor de învățământ, cultură și artă din întreaga țară, a unor evenimente culturale care marchează importanța păstrării acestor elemente de patrimoniu național și universal.

Așadar, această zi de sărbătoare pentru întreaga cultură națională instituită prin Legea nr. 102/2015 îi încurajează pe toți păstrătorii de tradiție autentică din România și ne dă speranța că elementele de patrimoniu din lumea satului românesc vor fi cunoscute, valorizate și respectate la adevărata lor valoare!

Sursă text: Smaranda Mureșan – cercetător etnograf la Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, fragmente din studiul „Costumul tradițional românesc”, 2020 (în curs de publicare).

Cât e de mare Valea Someșului, numai la ea mai găsești în ziua de azi opinci. Ajunsă la 84 de ani, Floarea Cosmi, ultima opincăreasă din judeţ, a fost declarată în anul 2019 Cetățean de Onoare al comunei Runcu Salvei, locul în care s-a născut. Rămasă singură în branșa celor care în urmă cu două decenii număra în zonă peste 60 de meșteri producători ai tradiționalelor încălțări ale românilor, s-a orientat și s-a specializat într-ale artizanatului popular. Acest lucru a făcut-o să cutreiere țara la diferite târguri și manifestări populare, truda fiindu-i apreciată mai mult cu diplome și premii.

De loc din Runcul Salvei, meșterul popular Floarea Cosmi lucra împreună cu soțul domniei sale, badea Dumitru Cosmi, vestit opincar, trecut la cele veșnice, realizând nenumărate opinci pentru cei interesați, atât în țară cât și în străinătate.

Badea Dumitru Cosmi spunea: ,,Am noroc cu Floarea, baba mea, că mă ajută în meserie. Opincăria se va pierde, pentru că nimeni nu s-a mai îndemnat să o practice.’’ (2005)

Nu peste mult timp încălțările care ne-au făcut strămoșii să pășească înainte vor deveni amintire pe Valea Someșului. Doar privind fotografiile ne vom mai aduce aminte de ele, dacă nu vom găsi tineri interesați să învețe acest meșteșug tradițional: opincăritul.

Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud îi urează ,,La mulți ani!’’ cu multă sănătate și speră într-o colaborare frumoasă pe viitor.

Astăzi, la vârsta de 89 de ani, cărturarul de mare cuprindere Sever Ursa din Maieru a plecat la ceruri. Trista veste a fost dată în această după-amiază de fiul său, profesorul Liviu Ursa.

”Cu profundă durere în suflet, anunțăm trecerea în neființă a profesorului Sever Ursa, soț devotat, tată,bunic și străbunic iubitor.
Drum lin către lumina cerească!”

Sever Ursa s-a născut la data de 10 martie 1932 în Poiana Cătunenilor din Ilva Mare. Absolvent al liceului pedagogic din Năsăud, 1952, apoi al Facultatii de Filologie a Universitatii clujene, 1956; profesor de gr. I, cu specialilalea Limba si literatura romana. In perioada 1956 – 1958 a functionat ca muzeograf si profesor la Nasaud si Prislop. A contribuit in mare masura la infiintarea casei memoriale „Liviu Rebreanu” din Prislop, apoi, la Maieru a infiintat muzeul „Cuibul Visurilor”. Vreme de 45 de ani a fost profesor la Maieru.

Debutul literar in revista „Gazeta literara”,1956, cu reportajul „In satul lui Ion”.

A publicat urmatoarele carti: „Bistrita – Nasaud, vatra folclorica” (colab.) Editura Sport – Turism, 1979, “Muzeistica scolara”, in vol. „Enciclopedia practica a copiilor”, Ed. Ion Creanga, Bucuresti, 1982, „Constelatia Liviu Rebreanu”, (colab.), Ed. Macarie, Targoviste, 1984; „Omagiu lui Liviu Rebreanu”, reeditare, Ed. Macarie, Targoviste, 2005; ,Justin Iliesiu – Sfinte firi vizionare”, biografii in versuri, Ed. Gloria, Cluj – Napoca, 2000 (colab.), vol. ”Poezii de Iustin Iliesiu”, antologie, Ed. Napoca Star, Cluj – Napoca, 2007.

A colaborat la diferite publicatii culturale cu articole, reportaje, eseuri, recenzii, interviuri, majoritatea in domeniul istoriei literare, etnologiei, metodicii, folclorului: Limba si Literatura, Cronica, Ecoul, Rasunetul, Cuibul Visurilor, Samus – Dej, Miscarea literara, Revista ilustrata etc.

A infiintat si condus revista „Cuibul visurilor” din Maieru și a fost presedinte de onoare al Societatii Scriitorilor din Bistrita-Nasaud.

Drum lin, Domnule Profesor Sever Ursa spre Steaua pe care v-ați câștigat dreptul la nemurire!

Suntem în Postul Mare al Paștelui, în zilele premergătoare marii sărbători creștine a Învierii Domnului nostru Isus Hristos și pentru a veni în întâmpinarea aspirațiilor spirituale, vinerea viitoare, pe 16 aprilie, cu începere de la ora 17:00, la Bisrerica de la Coroana din Municipiul Bistrița va fi organizat un concert de pricesne. În program sunt anunțați:

• Clasa de canto a profesoarei Cristina Bălan:
• Cristina Bugnar
• DianaTănase
• Ionel Puiu
• Marinela Monda
• Roberta Rebrișorean
• Mihai Moldovan Suciu
• Acompaniament pian: Cristian Lepădatu
• Invitatul special al recitalului de pricesne este Alexandru Pugna.

Organizatorii evenimentului muzical sunt: Consiliul Județean Bistrița-Năsăud, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, Școala de Arte și Meserii, în colaborare cu Parohia Ortodoxă ”Intrarea în Bisrică a Maicii Domnului”Bistrița, Parohia Ortodoxă ”Sf. Arhangheli Mihail și Gavril” Bistrița și Parohia Ortodoxă ”Pogorârea Sf. Duh” Bistrița.

Pe pagina de Facebook a Centrului Județean de Cultură Bistrița-Năsăud, atrage atenția în această lună poezia ”Un sat pierdut”, scrisă de poetul popular Grigore Silviu Guzu din Poiana Ilvei, o poezie ce exprimă tragismul la care au ajuns astăzi așezările rurale din România. Postarea este propusă de etnologul Emilia Ometiță.

Un sat pierdut

Se lasă noaptea peste sat
Și-o tăcere de mormânt
Curând sătenii s-au culcat
Și-auzi doar șuierat de vânt.

Stau porțile înzăvorâte
Și praful gros le-a încărcat
De mult nu au mai fost deschise
Căci mulți nu sunt sau au plecat.

De mult nu a mai fost prin sat
Vreo nuntă sau vreo sărbătoare
Din turlă clopotele bat
Mai rar la câte-o-nmormântare.

Bătrânii care mai trăiesc
În casele dărăpănate,
Cu jale plâng când se-ntâlnesc
Pe cei ce le-au plecat departe.

Și-aici a fost o altă lume,
Copiii veseli umpleau satul,
Dar nu știu, de nevoi sau cine,
I-au pus să părăsească locul.

La școala veche, geamuri sparte
Când treci pe drum se mai zăresc,
De mult stau porțile-ncuiate
Și spinii-n curte înfloresc.

Biserica ce altădată
Părea că nu e-ncăpătoare
Azi rar, când ea mai e călcată
De vreun bătrân, în sărbătoare.

Nici preot nu mai este-n sat
Prin alte locuri mai slujește,
Dar vine când este chemat
Ca să-i îngroape creștinește.

Când doi bătrâni se întâlnesc
Și stau pe bancă, la taifas,
Pe degete mai socotesc
Câți azi în sat au mai rămas.

S-a dus Ion, s-a dus și Floarea,
S-a dus și Mina lu Matei,
Curând noi vom primi chemarea,
Să mergem și noi după ei.

Doar Domnul știe cum va fi
Căci viața este trecătoare,
Copiii de-ar putea veni
Măcar acum, la-nmormântare!

După cum ne prezintă Smaranda Mureșan, cercetător științific – Serviciul Cultură Tradițională, Centrul Județean pentru Cultură Bistrița-Năsăud, în comuna Bistrița Bârgăului funcționează Atelierul de Pâine Tradițională, manufactură pusă în valoare de către Ioana Hangan Pudilic, o tânără din sat pasionată de tradiții, care iubește și respectă obiceiurile românești.

”La Atelierul de Pâine Tradițională din Bistrița Bârgăului, Ioana și bunica Paraschiva ne-au pregătit pâinea cu mălai, o rețetă tradițională de post.

Ioana ne spune că: „Rețeta tradițională, pe care am moștenit-o de la bunici, e pâinea cu slănină încrestată sau pâinea cu cârnaț înăuntru. Am făcut foarte des și de aceea, dar astăzi facem pâine cu mălai, că-i de post, și o pregătim după o rețetă specială, tradițională, foarte veche.”

Prima dată se pune făina de grâu, apoi făina de mălai, se face o mică groapă unde se adaugă drojdia și apa, iar apoi se lasă un pic să se înmoaie. Se pune și un pic de sare, dar nu peste drojdie; apoi se face o cruce și se zice „Doamne, ajută-ne!” și se începe frământatul.

Bunica Paraschiva frământă, mărturisindu-ne că știe rețeta aceasta chiar de la bunica ei. „Atunci când se frământă, aluatul trebuie să fie potrivit, ca și cum îi mămăliga când o pui pe talger, nici prea tare, nici prea moale. […] Sâmbăta făceam pâine ca să mâncăm tătă săptămâna! Dacă ni se termina și n-aveam până sâmbăta, făceam joia! Un cuptor de pită, pe frunze de cureci! Eu cam din anul 1942 am început să fac pâine.”

În timp ce ne povestește, aluatul e gata și „îl lăsăm un pic să dospească, să crească, îl modelăm așa fain, apoi facem pâinea, o punem în tavă și o băgăm la cuptior!”.

De la Ioana aflăm alte taine despre elementul esențial – focul: „Focul e cel mai important! Degeaba știi să faci aluatul, dacă nu știi când trebuie să bagi pâinea în cuptor. O strici, o arzi! Astea îs niște secrete pe care nu poți să le înveți decât de la bătrâni sau prin experiență, făcând pâinea! În cuptor lemnele trebuie să fie arse și să rămână numai jarul; trebuie să pui pe foc până îi bolta albă!”.

Bunica Paraschiva o completează: „Da, aiesta îl împrăștiem fain, jăraticul, și când se gată, punem pâinile la copt. Bolta cuptiorului trebuie să fie albă deasupra, și în vatră trebuie să fie scântei! Și atuncea poți să bagi pâinea!”. […] „Când o scoți din cuptior, faci așa cu mâna, o bați, auzi cât de fain sună și atuncea-i coaptă pituca noastră țărănească!”, a descris cercetătorul științific Smaranda Mureșan.