Sărbători

În 2022, Paștele ortodox va fi sărbătorit în data de 24 aprilie, iar Paștele catolic 2022, cu o săptămână mai devreme, pe 17 aprilie.

Paştele este o sărbătoare a cărei dată este variabilă şi în jurul căreia sunt fixate alte sărbători, precum Rusaliile. Regula după care se calculează ziua exactă a fost stabilită la Sinodul Ecumenic de la Niceea, în 325 e.n. Astfel, Paştele Ortodox este sărbătorit, în fiecare an, în duminica imediat următoare lunii pline de după echinocţiul de primăvară.

Dacă această duminică se suprapune Paştelor iudeilor (14 Nisan – a şaptea lună a anului ecleziastic şi prima lună a anului civil în calendarul ebraic), sărbătoarea va fi mutată în duminica următoare.

În 2023, Paște va păstra același ecart 16 aprilie – la ortodocși, și 9 aprilie – la catolici, el suprapunându-se de-abia peste trei ani, în 2025 atât ortodocșii cât și creștini urmând să-l prăznuiască pe 20 aprilie.

†ANDREI

Din harul lui Dumnezeu Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

Preacucernicului cler, Preacuviosului cin monahal şi dreptmăritorilor creştini din Arhiepiscopia Vadului, Feleacului şi Clujului

Har, pace şi bucurie de la Domnul Hristos, Cel născut în iesle şi care aşteaptă să-I dăruim inima noastră, iar de la noi binecuvântare

„Domnul Iisus Hristos-emigrant”

„Iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif, zicând:

Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt

și stai acolo până ce-ți voi spune,

fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă” (Matei 2,13)

                                                        Iubiți frați și surori,

Domnul Iisus Hristos S-a născut pe la anul șapte sute cincizeci de la întemeierea Romei, an care devine după calculele Sfântului Dionisie Exigul anul întâi al erei creștine. Cezarul August, pe când Quirinius ocârmuia Siria, a poruncit un recensământ, iar recenzarea se făcea la locul de obârșie. Sfânta Fecioară Maria cu bătrânul Iosif au plecat din Nazaretul Galileii, până departe în Betleemul Iudeii, căci acolo le era obârșia.

Cetatea era ticsită de lume și n-au găsit loc de găzduire, iar Mariei îi sosise vremea nașterii, așa că au intrat într-un grajd și s-au culcat într-o iesle. Acolo, între vite, S-a născut Domnul nostru Iisus Hristos. „Și în ținutul acela erau păstori, stând pe câmp și făcând de strajă noaptea împrejurul turmei lor. Și, iată, îngerul Domnului a stătut lângă ei și slava Domnului a strălucit împrejurul lor, și ei s-au înfricoșat cu frică mare. Dar îngerul le-a zis: Nu vă temeți. Căci, iată, vă binevestesc vouă bucurie mare care va fi pentru tot poporul; că vi S-a născut azi Mântuitor, care este Hristos Domnul, în cetatea lui David” (Luca 2, 9-11).

Îngerului i s-a alăturat mulțime de oaste cerească, cântând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Luca 2,14). Păstorii s-au dus și L-au găsit pe Pruncul Sfânt culcat în iesle și pe Preacurata Fecioară Maria și pe Iosif alăturea.

Apoi cei trei magi de la Răsărit, călăuziți de steaua minunată, au venit să se închine Pruncului și I-au adus daruri prețioase: aur, smirnă și tămâie. Când mergeau spre Betleem, la Ierusalim, l–au întâlnit pe regele Irod care le-a cerut ca după ce-L vor fi întâlnit pe Prunc să vină să-i spună ca și el să se ducă „să I se închine”.

Intenția lui Irod nu era una sinceră și magii, înștiințați în vis, „pe altă cale s-au întors în țara lor”(Matei 2,12). Irod „a văzut că a fost înșelat de magi” (Matei 2,16) și a pus la cale uciderea pruncilor din Betleem și împrejurimi.

Ce a făcut Sfânta Familie ca să-L scape pe Pruncul Mântuitor? „După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se arătă în vis lui Iosif zicând: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce îți voi spune, fiindcă Irod are să caute Pruncul ca să-L ucidă” (Matei 2,13).

Domnul Iisus Hristos, întreaga Sfântă Familie, au emigrat! Au mâncat pâinea amară a pribegiei ca și milioanele de români care din motive obiective sau mai puțin obiective, își părăsesc țara și ajung pe toate meridianele globului. Nădăjduind în rosturi mai bune nu cred că nu-i macină dorul de casă. Pentru că, după spusa poetului, „La noi sânt codri verzi de brad/, Și câmpuri de mătasă;/ La noi atâția fluturi sânt/ Și-atâta jale-n casă./ Privighetori din alte țări/ Vin doina să ne asculte;/ La noi sânt cântece și flori/ Și lacrimi multe, multe…”[1].

Sau după afirmația altui scriitor „Patria rămâne, rămâne paternul, rămâne părintele și părinții, rămâne iubirea atotbiruitoare, tot ce durează omul pe pământ din iubire și bunătatea inimii lui, rămâne tot ce-i drept și curat, tot ce-i adevărat și nenimicit, tot ce-i pentru slujirea celui nevoit”[2].

Gândindu-ne la emigranții noștri nu uităm că anul ce se încheie a fost „Anul omagial al pastorației românilor din afara României”. Pruncul Mântuitor dintru început a luat jugul amar al emigrantului.

Iubiţi credincioși,

Sfânta Scriptură nu ne spune ce a făcut Sfânta Familie în Egipt. Tradiția însă este mai generoasă în Evangheliile apocrife. Referindu-se la drumul înspre Egipt, Pseudo-Matei, în Evanghelia sa, ne spune că fiind pe cale Domnul Iisus Hristos, cu Maica Domnului și cu Iosif, „I se închinau leii și leoparzii și mergeau alături de ei prin deșert. Oriunde se duceau Maria și Iosif, ei o luau înainte și le arătau drumul, apoi își aplecau capetele închinându-se lui Iisus. Prima zi când Maria văzu lei și alte neamuri de sălbăticiuni venind în preajma sa, încremeni de frică. Dar Pruncul Iisus o privi cu chip vesel și-i zise: «Mamă, nu te teme, căci nu aleargă spre tine ca să-ți facă rău, ci ca să ți se supună»”[3].

Nu numai regnul animal îi slujeau pe drumeți, ci și regnul vegetal. Odihnindu-se la umbra unui palmier, și fiind însetați de arșiță, Pruncul Mântuitor se adresă palmierului și-i zise: „Pomule, apleacă-te și răcorește-o pe mama cu fructele tale. Îndată, auzindu-I glasul, palmierul își plecă vârful până la picioarele Mariei și ea culese fructe proaspete”[4].

Sau în „Viața lui Iosif Tâmplarul”, Domnul Hristos ne spune că Dumnezeu Tatăl „îi descoperi totul lui Iosif printr-o viziune. Și îndată el fugi din Iudeea luându-ne pe Mine și pe mama. Am coborât așadar în Egipt… până când Irod muri mâncat de viermi – răsplată meritată pentru sângele nevinovat pe care îl vărsase. După ce nelegiuitul de Irod s-a stins din viață, ne-am întors și noi în Israel. Aici ne-am dus să locuim într-o cetate din Galileea pe nume Nazaret”[5].

În Evanghelia arabă a copilăriei Mântuitorului ni se spune că ajungând în Egipt „au apucat-o spre orașul Sicomorilor, adică Matarea de astăzi. La Matarea, Iisus a făcut un izvor în care Maica Lui I-a spălat cămașa. Din suflarea Domnului amestecată cu apa s-a răspândit un balsam minunat în tot ținutul acela. Apoi au coborât la Menfis, unde l-au văzut pe Faraon. Au rămas în Egipt vreme de trei ani. Iar Domnul Iisus a făcut multe minuni care nu se găsesc scrise nici în Evanghelia copilăriei, nici în Evanghelia completă”[6]. Evangheliile apocrife își continuă relatarea spunându-ne că „după trei ani au plecat din Egipt spre casă. Dar când au ajuns la hotarele Iudeii, Iosif s-a temut să intre. Fiindcă, deși Irod murise, pe tron se afla acum fiul aceluia, Arhelau. În cele din urmă o luă totuși prin Iudeea. Atunci îi apăru un înger al Domnului și-i zise: O, Iosif, mergi în cetatea Nazaret și rămâi acolo”[7]. Mântuitorul Iisus Hristos se repatriase, nu mai era emigrant!

Dreptmăritori creștini,

Și Evanghelia canonică ne spune că „după moartea lui Irod, iată că îngerul Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, și i-a zis: Scoală-te, ia Pruncul și pe mama Lui și mergi în pământul lui Israil, căci au murit cei ce căutau să ia sufletul Pruncului. Iosif, sculându-se, a luat Pruncul și pe mama Lui și a venit în pământul lui Israel. Și auzind că domnește Arhelau în Iudeea, în locul lui Irod, tatăl său, s-a temut să meargă acolo și, luând poruncă în vis, s-a dus în părțile Galileii. Și venind a locuit în orașul numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean se va chema” (Matei 2, 19-23). Domnul Iisus Hristos nu mai este emigrant!

Gândul ne merge, plecând de la aceste relatări ale Sfintei Scripturi, la milioanele de români care au emigrat în ultima perioadă în toată lumea. Ne gândim cu drag la ei și așteptăm momentul în care cauzele ce i-au determinat să plece să se rezolve. Și, sperăm noi, ca mulți dintre ei să vină acasă. Și îndreptarea cauzelor depinde de noi toți și de guvernanții noștri.

Știm cu cât dor se gândeau cei din poporul ales la Ierusalim: „De te voi uita, Ierusalime, uitată să fie dreapta mea! Să se lipească limba mea de grumazul meu de nu-mi voi aduce aminte de tine, de nu voi pune înainte Ierusalimul, ca început al bucuriei mele” (Psalmul 136,6). Iar, gândindu-se la România, Ion Agârbiceanu scrie: „Cum mă voi sătura de frumusețile tale? Eu văd că ești alta, eu văd că ești fericită, eu simt bucuria și noua ta viață! Te-aș mângâia ca pe un copil, de-ar fi să trăiesc veacuri. Câmpiile tale, codrii tăi, apele tale, toate-mi vorbesc de negrăita ta fericire, patria mea! Nu ești pământ mort, nu ești vânt, nu ești apă; ești suflet ce tremuri de bucuria libertății”[8].

Iubiți frați și surori,

Toate aceste afirmații sunt valabile mereu, dar mai ales acum la Crăciun, în preajma clipelor de har și de lumină pe care le aduc sărbătorile Nașterii Domnului. Evangheliile, colindătorii, atmosfera de basm, toate ne transpun într-o lume mirifică: „Și-auzi! Răsar cântări acum,/ Frânturi dintr-o colindă,/ Și vin mereu, s-opresc în drum/ S-aud acum în tindă/ Noi stăm cu ochii pironiți/ Și fără de suflare;/ Sunt îngerii din cer veniți/ Cu Ler, oi Domnul mare!”[9]. În mod tradițional la aceste bucurii sunt mai predispuși copiii și tinerii. De aceea, îi îndemnăm pe părinți, pe dascăli și pe preoți ca să le faciliteze acestora accesul la toate tradițiile de Crăciun.

Trist este doar în casele unde au rămas bătrânii singuri, cu gândul la copiii plecați în străinătate. Și de acolo de departe, copiii dimpreună cu Octavian Goga, îi zic lui Moș Crăciun: „De nu ți-o fi peste mână, treci și pe la casa noastră,/ Biata mamă-ngândurată azi e singură la masă,/ Tu măcar o rază-n suflet îi trimite pe fereastră,/ Când vezi neatins și vinul și colacul de pe masă”[10].

Și ca să încheiem într-un ton optimist, dorind ca la toate mesele să fie inimi vesele, vă urăm de Crăciun, de Anul Nou și de Bobotează, Sărbători pline de bucurii și ani mulți!

Cu sfântă prețuire,

†ANDREI

Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului

şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului

[1] Octavian Goga, Poezii, Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2001, p. 10.

[2] Ioan Alexandru, Iubirea de Patrie, Editura Eminescu, București, 1985, p. 65.

[3] Evanghelii apocrife, Editura Humanitas, București, 1996, p. 167.

[4] Ibidem.

[5] Ibidem, p. 78.

[6] Ibidem, p. 128.

[7] Ibidem, p. 129.

[8] Ion Agârbiceanu, Două iubiri, Editura pentru literatură, București, 1969, p. 391.

[9] George Coșbuc, Poezii, Editura Steaua Nordului, Constanța, 2007, p. 240.

[10] Octavian Goga, Cântece fără țară, Editura pentru literatură, București, 1967, p.70.

Ziua Sfântului Apostol Andrei, serbată pe 30 noiembrie, este zi de sărbătoare națională legală, în care ortodocșii și catolicii români îl cinstesc pe Ocrotitorul României și cel dintâi chemat dintre apostoli, care a adus cuvântul Evangheliei pe pământul Dobrogei de astăzi.

Sfântul Apostol Andrei s-a născut în Betsaida, localitate aflată pe malul lacului Ghenizaret din Galileea şi este fratele Sfântului Apostol Petru. Inițial, Andrei era ucenicul Sfântului Ioan Botezătorul, de la care aude că Hristos este Mesia Cel așteptat. Astfel, devine ucenic al lui Iisus Hristos, chemând și pe fratele său, Simon, care va deveni Apostolul Petru. De aceea este numit „Cel dintâi Chemat”.

Cei doi au renunțat la a mai fi pescari, L-au urmat pe Hristos și, după Înviere, au devenit „pescari de oameni”, adică apostoli.

După Înălţarea Domnului, sorţii au decis ca Andrei să propovăduiască în Bitinia, Tracia, Macedonia şi Sciţia Minor (Dacia Pontică, Dobrogea de astăzi, în cetăţile Tomis, Callatis, Histria), apoi Bizanţ şi Grecia. De aceea este cunoscut drept „apostolul românilor”.

Conform istoricilor bisericești, Sfântul Apostol Andrei a fost martirizat în cetatea Patras, din Grecia de astăzi, prin răstignire, cu capul în jos, pe o cruce în formă de X, numită „crucea Sfântului Andrei”.

Moaştele sale au fost duse la Constantinopol în anul 350. În anul 850, împăratul Vasile I Macedoneanul a redat locuitorilor din Patras capul sfântului apostol. În urma celei de-a patra cruciade, moaştele Sfântului Andrei au ajuns la Amalfi, în Italia, apoi, în 1462, ele au fost duse la Roma. În anul 1964, capul Sfântului Andrei a fost înapoiat locuitorilor din Patras.

Sinodul Bisericii Ortodoxe Române l-a declarat sfânt cu cruce roşie în 1995 pe Sfântul Apostol Andrei, fiind cinstit în toată Patriarhia română, iar în 1997, Sfântul Andrei a fost numit Ocrotitor al României.

În anul 2012, ziua de 30 noiembrie a devenit Zi de Sărbătoare Legală.

Sfântul Andrei este ocrotitorul României, al Rusiei, al Greciei și al Scoţiei (care are un X pe steag).

Aproape 700.000 de români poartă numele Sfântului Apostol Andrei.

Sfântul Apostol Andrei a ajuns pe pământul dobrogean în jurul anului 60 d. Hr. Aici a găsit trei preoţi păgâni care slujeau în peşteră, geţi de neam, cunoscuţi sub numele Innal, Rimmal şi Pinnal. Peștera este situată în Dealul Urluiului, la 4 km de localitatea Ion Corvin și aproximativ 80 de kilometri de Constanța.

Conform tradiției, aici s-a adăpostit Sfântul Apostol Andrei, fiind considerată primul lăcaş de cult de pe teritoriul ţării noastre şi poarta de pătrundere a creştinismului pe teritoriul României.

Pe cei trei preoți păgâni i-a botezat în apa unuia din izvoarele care curge lângă peşteră (pârâul Cuzgun), după care i-a hirotonit ca preoţi creştini. Izvoarele se văd şi astăzi, iar localnicii şi pelerinii le consideră izvoarele cu apa cea mai bună din tot cuprinsul Dobrogei.

Acest loc de rugăciune şi vieţuire duhovnicească a devenit o adevărată vatră monahală, cunoscută bine în zonă, așa cum demonstrează toponimia locului. Pădurea care adăpostea sihăstria s-a numit în popor sfântă, iar valea din împrejurimi Valea Călugărilor.

În primăvara anului 1943, peştera şi izvoarele au fost redescoperite de preotul Constantin Lembrău, împreună cu Jean Dinu, teolog şi jurist cu studii la Sorbona. În acelaşi an s-au început lucrările de amenajare a peşterii şi a incintei. La intrarea în peşteră s-a ridicat o faţadă din zid de piatră tencuită în exterior, iar în faţa peşterii s-a amenajat un platou pentru slujbe.

La 30 iulie 1944, Episcopul Chesarie Păunescu a sfinţit locul, redându-l cultului, redevenind loc de închinare şi de rugăciune, aşa cum a fost în decursul vremurilor.

Peștera a devenit o ruină în timpul războiului și a fost dată uitării, mai ales după desfiinţarea forţată a Episcopiei de Constanţa, în anul 1948, şi transferarea Episcopului Chesarie şi a administraţiei eparhiale la Galaţi.

În perioada 1986-1989, arhiereul Lucian Florea, pe atunci vicar episcopal la Galaţi, a curăţat intrarea şi interiorul peşterii. Turla de piatră a fost înălţată până la 1 metru deasupra pământului, ca să nu intre în peşteră apa ce se scurgea de pe deal.

Apoi, în vara anului 1990, doi vieţuitori de la mănăstirea Sihăstria, ieromonahul Victor Ghindăoanu şi monahul Nicodim Dincă, oameni din partea locului, din satul Zorile, au sosit în Dobrogea cu gândul de a reface vechea vatră monahală. S-au ridicat chilii, un paraclis, iar la 17 octombrie 1993 s-a pus piatra de temelie a bisericii mari. Tot atunci s-a turnat fundaţia noului paraclis.

În primăvara anului 1994, Arhiepiscopia Tomisului a hotărât ca Sfântul Andrei să fie socotit ocrotitorul Dobrogei.

Între 1998-2002 s-au făcut lucrări de construcţie la biserica mare, iar în anul 2006, biserica a fost sfinţită de către IPS Teodosie Petrescu.

În acest sfânt lăcaş se păstrează o parte din moaştele Sfântului Apostol Andrei, adusă din Grecia.

Cea de-a treia săptămână din Postul Adormirii Maicii Domnului continuă seria rugăciunilor de seară închinate Preacuratei Fecioare Maria.

Cunoscută fiind râvna credincioşilor năsăudeni și a dragostei către Maica Domnului, miercuri, 11 august, de la ora 19:00, Preasfințitul Macarie Drăgoi, Episcopul Ortodox al Europei de Nord va oficia Paraclisul Maicii Domnului la Biserica Ortodoxă ”Sf. Ilie” din orașul Năsăud, lăcaș de cult aflat pe strada Cloșca, în vecinătatea Văii Spinului. Pe această cale, părintele paroh Iulius Mureșan îi invită cu creştinească dragoste pe credincioși să participe la acest moment de înălţare sufletească.

• 

Vineri, 7 mai, când în calendarul creștin ortodox este celebrată sărbătoarea Izvorului Tămăduirii, Mănăstirea din comuna Salva își va sărbători hramul principal. De la ora 9.00, slujba religioasa va fi oficiată de un sobor de preoţi, în frunte cu Înalt Preasfințitul părinte Andrei, arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.

Amplasată în vecinătatea pădurii Dumbrava, Mănăstirea “Izvorul Tămăduirii” a fost ridicată din dorința și cu sprijinul credincioșilor din Salva la începutul anilor ’90. Mănăstire de măicuțe, lăcașul de rugă și închinăciune și-a întregit zestrea cu o falnică biserică zidită prin grija credincioșilor din toată țara.

Mâine, 15 martie, creştinii ortodocşi intră în Postul Paştelui. Denumit Postul Mare, ca urmare a duratei de şapte săptămâni, acesta are rolul de a pregăti sufletul şi trupul pentru marea sărbătoare a Învierii.

Postul Mare aminteşte de postul de 40 de zile ţinut de Mântuitorul Iisus Hristos înainte de a începe activitatea Sa mesianică şi de aceea mai este numit şi Paresimi. În primele secole se postea doar în Vinerea Patimilor, o săptămână sau doar două zile înainte de Sărbătorile Pascale.

Astăzi este Duminica Izgonirii lui Adam din Rai, duminica Lăsatului sec de brânză. Potrivit sfinţilor părinţi, este bine ca postul să fie început în pace cu toată lumea, deoarece, prima şi cea mai potrivită faptă pe care putem să o facem este iertarea.

În post, restricţiile alimentare trebuie completate de rugăciune şi fapte bune, aşa după cum recomandă slujitorii Bisericii. Potrivit acestora, creştinii trebuie să se roage la Dumnezeu pentru ca El, cu puterea şi mila Lui, să îi prefacă din răi în buni, deoarece dacă oamenii ar fi buni cu semenii lor ar dispărea relele sociale.

Dezlegare la peşte de Buna Vestire şi Florii

Până la Sărbătorile Pascale sunt doar două zile în care este dezlegare la peşte, pe 25 martie, de Buna Vestire şi de Intrarea Domnului în Ierusalim (Florii), pe 25 aprilie.

În această perioadă din alimentaţie nu trebuie să lipsească sursele de proteine, cum ar fi ciupercile, fasolea, nucile, mazărea, năutul sau lintea, dar nici legumele şi fructele de sezon, care sunt o sursă foarte bună de vitamine, de minerale şi antioxidanţi.

Medicii le recomandă bolnavilor să aibă grijă în perioada postului pentru ca rigorile alimentare să nu le accentueze problemele medicale. Totodată, nu se recomandă postul alimentar strict pentru copii şi bătrâni.

Ultima zi a Postului Paştelui va fi pe 1 mai, pe 2 mai creştinii ortodocşi sărbătorind Învierea Domnului.