Astăzi, am avut bucuria să privesc cum legendarul plop de la Mocod, aflat în imediata apropiere a albiei Someșului, a înverzit din nou. Este cel mai mare plop negru (Populus Nigra) din România iar, conform măsurătorilor cu radiocarbon, el și-a început lungul ciclu de viaţă în jurul anului 1555.
Într-o discuție pe care am avut-o, anul trecut, cu arheologul doctor Lucian Vaida, directorul Muzeului Grăniceresc Năsăudean și domiciliat chiar în Mocod, istoria plopului de la Mocod ar fi relativ bine documentată. Plopul era deja un arbore remarcabil la sfârşitul secolului al XVIII-lea, când grănicerii năsăudeni, care îl foloseau ca punct de observație, au tăiat trepte şi au amenajat o masă şi scaune pe tunchiul său. Plopul era considerat un ocrotitor al satului, fiind totodată punctul de plecare al unei cunoscute serbări populare anuale „Craii de la Mocod”.
Începând cu anii 1940, arborele a început să piardă succesiv mai multe ramuri mari. În 1986, plopul a fost incendiat de un grup de pescari iar trunchiul şi coroana sa au fost sever afectate. În 1990, acesta a fost din nou incendiat de o colonie de țigani nomazi care şi-au găsit adăpost în cavitatea sa şi sub coroana deja şubrezită. Trunchiul s-a fracturat şi o parte din el a căzut. În timpul unei furtuni din 2005, o altă secţiune din trunchi s-a rupt. În fine, plopul a avut serios de suferit după vijelia abătută în Țara Năsăudului în 27 septembrie 2017.
Primele măsurători ale plopului din Mocod datează din anii 1950. Cea mai înaltă ramură, cu vârful rupt, se înălţa la 32 m, iar circumferinţa trunchiului, măsurată la diferite înălțimi față de sol, sub sau peste gâlmele mari, a variat între 9,50 şi 12,15 m. Se estimează că în 1986, când trunchiul era încă intact circumferinţa la înălţimea pieptului (1,30 m de la sol) atingea 10,60 m, ceea ce corespundea unui diametru formal de 3,37 m. Trunchiul avea o cavitate mare, cu intrarea spre nord-est, cu baza în formă de elipsă cu axele de 2,0 x 1,2 m şi înălţimea maximă de 3,5m. În prezent, circumferința trunchiului fracturat este de 17,01 m, din care doar 3,99 m reprezintă partea rămasă din circumferinţa originală, acoperită de scoarţă. Diametrul liniar maxim în zona fracturată este de 3,02 m.
