Înființarea, în anul 1762, a celui de-al doilea Regiment românesc de granița a determinat schimbări majore și în infrastructură Țării Năsăudului. Pentru a avea drumuri bune și accesibile, armata imperială austriacă s-a implicat cu ingineri străini, astfel că au apărut trainicele poduri tiroleze din lemn și pe meleagurile noastre. Între cele mai falnice era cel de la ieșirea din Năsăud către Bistrița, în cartierul evreiesc Tradam sau Jidovița.
Construit din lemn de stejar, în perioada 1770 – 1771, podul de peste Someș impresiona prin lungimea să. Obiectivul de mare importantă pentru orașul academicienilor „a trăit” peste un secol și șapte decenii, fiind dinamitat în 1944 de către trupele horthysto-hitleriste, aflate în retragere din stepa sovietică.
O singură imagine mai există cu acest legendar pod și anume o fotografie realizată în 1941 de către fotograful năsăudean Victor Maghiar, în care bătrânul pod din Tradam se poate vedea peste timp.
Din ce se poate distinge, fotografia a fost realizată din zona pădurii Podereiului, în spate putând fi distinse ușor dealurile nordice ale Năsăudului. De asemenea, se poate vedea că acum 70 de ani terenurile pe care urmă să fie construit cartierul de blocuri Grăniceri-Sud erau virane, în schimb fabrică de bere era edificată în imediată apropiere a podului (clădirea cu fațade albe). Surprinde și numărul mare de case ce strajuiau drumul țării (actualele DN 17C și D), dar și multitudinea de gospodării evreiești din Tradam.
