Home » Memoria Năsăudului: Un vapor numit…Năsăud!

Memoria Năsăudului: Un vapor numit…Năsăud!

Publicat de Radu SÎRBU
996 Vizualizari

Pentru astăzi, m-am gândit să va aduc în atenție o poveste inedită, aproape uitată ori chiar necunoscută, în centrul căreia se găsește o navă maritimă de transportat mărfuri, cargou care, după 1973, a purtat aievea pe marile și oceanele lumii numele Năsăudului. Interesantul subiect ne-a fost relevat de doctorul arheolog Lucian Vaida, directorul Muzeului Grăniceresc Năsăudean, cel care a refăcut istoria vaporului, grație datelor și fotografiilor oferite cu generozitate de Ruxandra Caileanu, soția viceprimarului năsăudean din anii ’70 Octavian Caileanu, dar și cu sprijinul specialiștilor în marină Dan Mihăiescu, Carmen Irene Atanasiu, Cristian Munteanu și Emil Pantelemon Gușa.

Născut în orașul lui Lenin
Potrivit statisticii, cargoul Năsăud a fost construit în 1973, pe șantierul naval de la Marea Baltică „Andrei Zhdanov”, din Leningrad, cu o lungime de 131 de metri, o lățime de 17,89 metri și un tonaj de 8.280 de tone. Motorul principal, de 4.900 CP, și cele trei motoare auxiliare puțeau dezvoltă o viteză maximă de 16,5 noduri pe oră, cu o rază de acțiune fără escală de 35 de zile. În flotă românească mai existau două așa-zise „nave surori” construite pe șantierul din Leningrad, după același proiect, și anume: cargourile „Dâmbovița” (1971) și „Sălaj” (1972). Lansarea la apa a „Năsăudului” a avut loc la data de 15 iunie 1973, evenimentul fiind remarcat în ziarul „Ecoul”, în ediția din 6 octombrie a aceluiași an:
„Recent, apele line sau învolburate ale marilor au fost despicate de un vas ce poartă numele de Năsăud, nume drag locuitorilor județului nostru. Năsăudul va duce cu ele peste mari și țări mărfuri românești și va purta totodată cu el gândul de prietenie și pace resimțit adânc de locuitorii acestor străvechi meleaguri românești”.

Delegație oficială din Năsăud la prima acostare în Constanța
Primul comandant al navei, bucureșteanul George Rohan, a creat legătură specială dintre vapor și orașul Năsăud în timpul călătoriei inaugurale, de la țărmurile sovietice, prin Finlanda, Turcia, către Constanța. Astfel, Rohan i-a scris primarului de atunci al Năsăudului, Vasile Mureșan, invitând oficialitățile locale la festivitatea primei acostări în portul de înmatriculare, Constanța. Că urmare, o delegație formată din reprezentanți ai orașului a ajuns în luna decembrie 1973 la Constanța, evenimentul fiind relatat în premieră de săptămânalul de specialitate „Portul”:
„Echipajul de pe Năsăud a avut oaspeți, în ziua de 10 decembrie a.c., din orașul căruia îi poartă numele. În rândul lor s-a aflat Octavian Caileanu, vicepreședinte al Comitetului executiv al Consiliului popular al orașului Năsăud, Ovidiu Toma, locțiitor al secretarului Comitetului orășenesc de partid Năsăud, și Vasile Herta. Întâlnirea dintre echipaj și oaspeți a fost emoționantă. După ce au vizitat navă, comandantul ei, George Rohan, s-a întreținut cu oaspeții, în care timp cei din Năsăud au înmânat cadouri: păpuși în port național, mileuri cusute pe motive naționale și 16 tablouri, reprezentând imagini din oraș. Ei au oferit gazdelor și un album cu imagini din trecutul și prezentul orașului. Comandantul a oferit oaspeților o frumoasă tavă din ceramică și o casetă cu o plachetă înfățișând punerea primei table la navă”.

Necazuri în Mauritania
Cum era de așteptat, pe parcursul călătoriilor au avut loc și evenimente mai puțin plăcute. Astfel, în ajunul Crăciunului anului 1978, sub comandă lui Petre Cârcei, „Năsăud” a avariat estacadă (n.r.-punte fixă de pe țărm spre larg, asigurând legătură cu vapoarele care nu pot acosta) din Nouackhott (capitală Mauritaniei), din cauza schimbării bruște a condițiilor meteorologice. Imediat după această, navă a ieșit în larg în afară apelor teritoriale, în așteptarea ameliorării vremii, primind ulterior ordin de la Navrom să se deplaseze în următorul port de descărcare, Dakar, în Senegal. Autoritățile au considerat că „Năsăud” a fugit de la locul accidentului și, în consecință, au arestat traulerul Sinoe și alte nave românești aflate în zonă de pescuit mauritaneza. Ulterior, discuțiile nu s-au dovedit eficiente, pentru rezolvarea problemei implicându-se, în primăvară anului următor, și Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Socialiste România, reparațiile portuare fiind finalizate la 1 august 1979.

Soartă navei, că și cea a flotei române, pierdută în ceață
„Năsăud” a continuat să navigheze neobosit și spre sfârșitul secolului XX, ultima atestare a navei datând din 1996, când figură încă în scriptele Navrom. Cu siguranță, soartă navei „Năsăud” a fost că și a celorlalte nave din flotă maritimă comercială a României. Așa-zisul proces de „reorganizare” a flotei de după 1990 a demarat având că bază juridică HGR nr. 494 din 9 mai 1990, care a prevăzut divizarea Întreprinderii de Exploatare a Flotei Maritime Navrom în trei companii de navigație independente: Navrom, Romline și Petromin. Ulterior, aproape toate navele au fost vândute, arestate prin porturi străine sau date la fier vechi. În februarie 2011 rămăseseră doar cinci nave, care au fost cuprinse de rugină, în vreme ce pavilionul românesc a ajuns să fie arborat doar de flotă maritimă militară și de câteva companii private.

STIRI - NOUTATI SIMILARE

Leave a Comment

* Prin postarea comentariului sunteti de acord cu stocarea detaliilor pe site-ul nostru.
* Comentariile vor fi moderate de un administator inainte de a fi postate si publicate pe site.

Acest website foloseste "cookies" pentru a imbunatatii calitatea si experienta de navigare! Am înțeles | Accept Vezi ce sunt "cookies"