Home » Doamne de vază din viața Năsăudului de altădată

Doamne de vază din viața Năsăudului de altădată

Publicat de Radu SÎRBU
1164 Vizualizari
Statuia Veronicăi Micle din vecinătate Casei de Cultură din Năsăud

Renumit prin academicienii pe care i-a dat României și lumii, Năsăudul se poate mândri și cu femei de faimă pentru vremurile trecute. În capul listei este, fără îndoială, Veronica Micle (1850 -1889), muza poetului Mihai Eminescu, născută în familia cizmarului Ilie Câmpeanu, într-o căsuță din centrul urbei, pe locul unde acum străjuiește bustul celei care la rându-i a fost poetă. Eminescu a recunoscut de nenumărate ori în scrisorile și poeziile sale influența deosebită pe care Veronica a avut-o asupra sa. De exemplu, în ciorna scrisorii de condoleanțe la moartea lui Ștefan Micle, el scrie: „viața mea, ciudată și azi și neexplicabilă pentru toți cunoscuții mei, nu are nici un înțeles fără tine”. Sau în poezia Lumea îmi părea o cifră mărturisește că până când a întâlnit-o „n-aveam scop în astă lume, nici aveam ce să trăiesc”, pentru ca după aceea „începusem s-am în lume ceva ce plătea mai mult decât lumea”.

Ileana Antoniu

La începutul secolului XX, într-o epocă în care misoginismul era încă la putere, iar femeile răzbateau în prim-planul societăţii doar dacă erau o partidă bună, o reprezentantă a sexului frumos a devenit faimoasă pe plaiurile noastre, datorită talentului într-ale picturii, muzicii şi nu numai: Ileana Antonu (1890 – 1971). Pe lângă calităţile artistice, Ileana era apreciată şi pentru frumuseţea ei și asemănarea fizică izbitoare cu regina Maria a României. În anul 1929 artista pleacă în străinătate, în Italia, apoi în Germania şi Franţa, pentru a-şi perfecţiona talentul de pictoriţă. La Paris studiază cu maestrul Tadeusz Stykaşi tot în capitala franceză lucrează la Muzeul Louvre, unde a executat lucrări originale şi copii, unele considerate monumentale. Prezenţa sa la muzeu este atestată şi de o copie a certificatului emis de „Ministerul Beaux Arts”. În perioada petrecută departe de casă a şi concertat cu succes. Revista franceză „Revu du Vrai et du Beau” (nr. 153/1930, pg. 15), făcând referire la perioada când se afla în străinătate, nota: „Cântăreaţa aplaudată în mai multe oraşe din Europa, pictoriţa de mare talent, cu un temperament vibrant, Ileana Chiffa (n.r – cu numele din prima căsătorie) a este una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale vremii noastre. Nu voi uita niciodată timbrul de soprană atât de clar şi corect, această voce de cristal, care, fără a slăbi, se joacă cu dificultăţile cu o siguranţă de interpretare şi uşurinţă puţin comună. A auzi pe Elena Chiffa este o adevărată încântare”.

Iuliana Tișcă

O altă femeie de renume a Năsăudului de odinioară a fost Iuliana Tișcă (născută Mureșian) (1881 – 1965) era descendenta unor familii cu faimă din zona grănicerească a Năsăudului și s-a distins prin implicarea în viața culturală a urbei, remarcându-se ca o cântăreață și o pianistă talentată, ce a activat în cadrul Reuniunii române de cântări. Cu siguranță, lipsa moștenitorilor, pe de-o parte, și situația impusă de comuniști, pe de alta, au fost factorii care au determinat-o pe Iuliana să-ți doneze casa, la 22 decembrie 1958, Filialei Cluj a Academiei Române. Însă cocheta locuință a fost preluată de către Academie de abia după decesul Iulianei, survenit la 16 iulie 1965, intabularea fiind operată pe 6 decembrie 1965. Odiseea se încheie după alți trei ani, la 19 noiembrie 1968, atunci când a avut loc inaugurarea noului local al Bibliotecii documentare.

Helena Scridon

În panoplie se înscrie și Helena Scridon, născută într-o ilustră familie năsăudeană. Informațiile păstrate arată că a fost cel de-al doilea copil al lui Gavril și Leontina Scridon, născut la 26 iunie 1886 la Năsăud, fiind botezată după prescripțiile confesiunii greco-catolice în data de 4 iulie, cu numele de Roza Helen. Ca nași i-a avut pe Pavel Tanco și Elisabeta, iar botezul a fost oficiat de Grigore Moisil, vicarul foraneu al Rodnei. A fost educată într-un pension la Sibiu, iar după moartea ofițerului Albert Porkolab – jumătatea neîmplinită a Helenei, ea a rămas necăsătorită. A lucrat ca asistent medical la Ambulatoriul din Năsăud, pe lângă medicul Teofil Tanco, care era cumnatul ei. În perioda regimului comunist i-a fost refuzat dreptul la pensie timp de opt ani, după care s-a revenit asupra acestei hotărâri abuzive. A decedat la Năsăud în data de 3 martie 1978. După dispariția prematură a lui Albert, a continuat să poarte o considerație deosebită memoriei acestuia și astfel a păstrat fotografiile și cărțile poștale rămase de la el ca pe niște relicve neprețuite, predate ulterior de familie la Muzeul Grăniceresc de la Năsăud.

Au mai fost și altele, însă cele mai multe au rămas însă necunoscute. Au stat în spatele bărbaților lor îndemnându-i să ajungă acolo unde au râvnit. Le-au netezit drumul, le-au încurajat ambițiile, le-au alimentat orgoliile.

STIRI - NOUTATI SIMILARE

Leave a Comment

* Prin postarea comentariului sunteti de acord cu stocarea detaliilor pe site-ul nostru.
* Comentariile vor fi moderate de un administator inainte de a fi postate si publicate pe site.

Acest website foloseste "cookies" pentru a imbunatatii calitatea si experienta de navigare! Am înțeles | Accept Vezi ce sunt "cookies"

SUNĂ LA REDACȚIE 0784 832 575