Mergem mai departe cu seria cronicilor transcrise de academicianul nasaudean Virgil Sotropa despre viața locuitorilor de pe Valea Someșului cu foarte puțini ani înainte de militarizarea Țării Năsăudului, ce a avut loc în 1763. Azi, avem epistolele anului 1760, publicate în numărul 3 al prestigioasei reviste ”Arhiva Someșană”, apărut în 1925. Astfel, aflăm cine conducea Bistrița acum aproape două secole și jumătate, împotrivirea sașilor pentru ca românii să-și ridice bisericile lor, despre aspectul fizic în care trebuiau să se încadreze cei luați în serviciul militar, ridicarea poporului în frunte cu Ștefan Cute Nimigeanul împotriva asupririi săsești.
”1760.
În cursul anului au suferit foarte mult în urma intemperiilor, mai ales a grindinei, satele cercului de sus someşan dela Rebrişoara până la Rodna precum şi comuna Zagra.
Magistratul Bistriţii constă din: primarul Ioan Frideric Klein a Straussenburg, seriatorii: Georg Gunesch, Ioachim Bedeus, Georg Decani, Conrad Dinges, Paul Klein a Straussenburg, Ioan Schankebank şi Samuil Keller.
Ianuarie 28 — Primarii şi sătenii saşi din Lechinţa şi Sângeorzul săsesc anunţă magistrafului că vor protesta la guvern contra hotărârii de a li-se permite Valahilor să-şi ridice biserici.
Februarie 9 – După ce din punct de vedere sanitar nu mai ameninţă nimic din teritorul „turcico”, să se deschidă iarăşi pasurile spre Moldova, fiind călătorii obligaţi să se supună carantinei prescrise.
Februarie 14 – Magistratul înaintează recurs contra cererii Valahilor bistriţeni pentru dobândirea bisericii călugăriţelor.
Februarie 15 – În numele magistratului orăşenesc, pârcălabul Gutsch publică în satele districtului românesc că pentru serviciu militar fiecare comună are să prezente câte un bărbat destoinic, 5 urme şi 12 palme de înalt. Iar în 23 Martie, dupăce s’a isprăvit recrutarea, li-se dă satelor asigurare în scris, că cei fugiţi de frică prin păduri nu vor mai fi urmăriţi, deci să întoarcă acasă.
Aprilie 10 – Se publică ordonanţa guvernului, că în viitor recruţii nu vor mai fi înrolaţi cu forţa, împotriva voinţei lor. În instrucţia dată magistratului se spune că tinerii, capabili de a purta arme să fie convinşi şi îndemnaţi să între în armată, să li-se îmbie arvună de 10 – 12 florini şi să li-se îngădue şi din contribuţii.
Aprilie 12 – Conform ordonanţei guverniale, în comunele Leşu, Ilva, Rodna, Telciu apoi între Petriş şi Uifalău şi la Dumitriţa să se pună pe stâlpi table negre cu inscripţia în limba germană, maghiară şi valahă, că cei ce vin din Moldova şi Muntenia pe căi oprite va fi spânzurat în imediata vecinătate a tablelor.
Mai 21 – Judele sătesc Nechita Cotul din Rebrişoara împreună cu Gavril Buta şi Nechita Iloanul raportează .că în 14 că au ars în sat 11 case până la pământ. Rebrişorenii vor ajuta pe cei păgubiţi la reclădirea caselor, iar magistratul e rugat să ordone Saşilor din Dumitra să dea din păduriie lor lemnul necesar. Cererea suplicanţilor e răspinsă.
Septembrie 3. – Inspectorul depertinenţiei Peter Theil întors din Sântioana raportează că Valahii nicidecum nu voesc să plătească zăciuelile. Spun că Ştefan Cute Nimigeanul din Feldru le-a interzis plătirea până vor ţinea odată „sobor”, şi a ameninţat pe cei ce vor cuteza să ţină cu Saşii.
Septembrue 5 – În pădurile comunei Cepan s’ău adunat o mulţime de bejenari cari intenţionează să plece spre Moldova. Magistratul ia măsuri ca să-le împiedece emigrarea.
Septembrie 26 – Perceptorul orăşenesc Heniich raportează că Valahii districtuali adunaţi în Mocod au hotărit să nu mai plătească oraşului nici „salgamalul” (taxa de întreţinere a soldaţilor) nici darea suplementară pe cap.
Octombrie 13 – La ştirea că Saşii din Iad vreau să dărâme casele Valahilor de lângă apa Ilvei, magistratul ordonă primarului din Iad ca Saşii să lase în pace casele vechi şi să împiedece numai clădirea de case nouă.
Octombrie 29 – Monedele de argint întregi şi de jumătate bătute de prinţul elector de Trier şi ducele de Zweibrucken, precum şi banii de 20 şi 10 creiţari să fie primiţi în circulaţie cu valoare integrală.
Decembrie 10 – Mare consternaţie produce în sânul magistratului ştirea că satele săseşti vreau să facă cauză comună ca Valahii, răsvrătiţi, şi că senatorul Schankebank îi sprijineşte în acţiunea lor. Reprezentanţii Saşilor se şi înfăţişează cu jălbile lor înaintea magistratului; care-i sfătueşte să mai aştepte până se va rezolva chestia cu Valahii. Iar primarul” Klein îi roagă să-1 cruţe încă puţin timp şi să nu-i amărească viaţa, căci şi aşa se jertfeşte pentru binele lor”.
