Home » Memoria Năsăudului. Povestea plină de învățăminte a celui mai bogat năsăudean din perioada interbelică: medicul veterinar Franz Payer, la 130 de ani de la nașterea sa. Chiar dacă era austriac, el a fost mai patriot decât mulți români!

Memoria Năsăudului. Povestea plină de învățăminte a celui mai bogat năsăudean din perioada interbelică: medicul veterinar Franz Payer, la 130 de ani de la nașterea sa. Chiar dacă era austriac, el a fost mai patriot decât mulți români!

Publicat de Radu SÎRBU
964 Vizualizari

O fotografie postată în acest sfârșit de săptămână de Muzeul Grăniceresc Năsăudean pe pagina de Facebook instituției a stat la baza aflării unor informații prețioase despre viața celui mai bogat locuitor al orașului Năsăud în perioada dintre cele două Războaie Mondiale.

Este vorba de imaginea de colecție ce ni-l înfățișează pe doctorul veterinar Franz Payer (1892-1977), fotografie însoțită de următoarele explicații: ”Numele lui este pomenit şi astăzi în zona Năsăudului, cel puţin prin proprietăţile deţinute în perioada interbelică; unele toponime păstrând înca numele fostului proprietar (ex. Dealul lui Payer, Dâmbul lui Payer). Născut la Rohrau (Austria), absolvent al Facultăţii de Medicină Veterinara din Viena şi participant la Primul Război Mondial ca ofiţer de ulani pe frontul din Italia. După destrămarea Imperiului Austro-Ungar şi făurirea României Mari, acceptă invitaţia guvernului român, dispus de a prelua un număr de 50 de medici veterinari austrieci. În cadrul acestei acţiuni, Franz Payer ajunge la Bistriţa ca medic veterinar la Regimentul de Vânători de Munte din localitate. Se căsătoreşte cu Olga von Kronenfeld, originară din Năsăud, din renumita familie Goldschmidt. În Năsăud îşi va desfăşura ulterior şi o parte din activitate, preluând, după moartea lui Iulian Marţian, conducerea Fabricii de bere”.

Postarea a fost văzută de Olga Scurtu, o bistrițeancă ce a fost botezată de familia Payer, iar aceasta a ținut să adauge amănunte, practic, neștiute din viața Payerilor.

Medicul Franz Payer s-a născut pe data de 6 februarie 1892 și a decedat în 27 august 1977, fiind înmormântat în cimitirul evanghelic din Bistrița. Nu a fost născut în România, însă a iubit-o ca și când ar fi fost român curat. Cu toate că pe data de 11 iunie 1948 a fost deposedat de toate avuțiile lui: hectare întregi de pământ arabil, pășuni și păduri care se întindeau de la Năsăud până la Chiuza, plus toată strada Griviței din Năsăud (foto) dar și imobile din piața din Năsăud și fabrica de bere din Tradam (bere preparată cu apa minerală din Parva) nu a părăsit niciodată România. Cu șareta trasă de cal, alături de soția Olga, a plecat la circa veterinară din Prundul Bârgăului unde a salvat animalele bârgăuanilor, cu atâta drag, aproape până la sfârșitul vieții lui. Avea dumnealui o vorbă plină de înțelepciune: „Nu mătura în fața casei nimănui, străduiește-te să mături doar în fața casei tale!”, cu sens să ne vedem doar de viața noastră nu de a altora”, a ținut să facă cunoscut Olga Scurtu.

Potrivit Olgăi Scurtu, după ce a ieșit la pensie, Franz Payer a lăsat casa cumpărată în Prundu Bârgăului fiului său Francisc, medic oftalmolog, cumpărându-și, pentru a-și trăi ultimii ani din viață, o casă de la un sas din Livezile, situată la nr.418, la șoseaua principală ce duce către Vatra Dornei.

Toată viața a muncit corect, cum spunea tata meu Purcelean Dumitru, finul dumnealui, iar când au venit comuniștii nu a putut fi încriminat de nici coleg, subaltern sau beneficiar al muncii sale sale de medic veterinar că î-ar fi neîndreptățit cu ceva, astfel că chiar dacă i-au fost confiscate toate bunurile mobile și imobile, Franz Payer nu a fost închis sau dus la muncă silnică la canal, fiindu-i oferit un post la Prundu Bârgăului unde a profesat în continuare”, a mai dezvăluit Olga Scurtu.

Aceasta a mai subliniat că Franz și Olga Payer au avut trei copii: pe Francisc – născut în 1923, pe Margareta – 1924, și pe Otto – 1928.

Otto a plecat în Germania, în 1944, odată cu exodul sașilor datorat venirii la putere a comuniștilor. Peste trei decenii, în 1975, în Germania a emigrat și primul născut Francisc, devenit un respectat medic oftalmolog ce a profesat la Spitalul Unificat din Bistrița și care a fost decorat cu medalia Meritul Sanitar în 1970”, a conchis Olga Scurtu.

Iată așadar povestea impresionantă a unui bărbat, care a venit străin de România și a ajuns să iubească această țară până la moarte, un medic care a cunoscut drama de a fi jefuit de toate avuția sa impresionantă de un sistem politic ticălos, însă și-a dus crucea cu demnitate exemplară neputând fi deposedat de o bogăția cu care ne naștem toți (însă mulți nu știu a o păstra): aceea de fi OM.

STIRI - NOUTATI SIMILARE

Leave a Comment

* Prin postarea comentariului sunteti de acord cu stocarea detaliilor pe site-ul nostru.
* Comentariile vor fi moderate de un administator inainte de a fi postate si publicate pe site.

Acest website foloseste "cookies" pentru a imbunatatii calitatea si experienta de navigare! Am înțeles | Accept Vezi ce sunt "cookies"