Home » Memoria Năsăudului: Fosta cârciumă-bordel, locul unde politicienii din ziua de azi își țin ședințele

Memoria Năsăudului: Fosta cârciumă-bordel, locul unde politicienii din ziua de azi își țin ședințele

Publicat de Radu SÎRBU
1975 Vizualizari

Dacă ar avea gură şi urechi, sala mică de şedinţe a Primăriei Năsăud ar avea multe de povestit. Situată în aripa vestică a complexului arhitectonic ce adăposteşte sediul administraţiei locale de aproape două secole, incinta a avut de „pătimit” ca făgădău (n.r. birt ori cârciumă), cinema, sediu CEC, magazin de mobilă şi, mai nou, sală de şedinţe a Consiliului Local.

Colac peste pupăză, bătrânii cârcotaşi ai urbei au spus că, în perioada interbelică, locul a fost chiar stabiliment fantomă, adică bordel sub acoperire, care funcţiona „în simbioză” cu hotelul „Crucea şi Semiluna” din imediata vecinătate. Amintirile au fost răscolite de un năsăudean get-beget, profesorul pensionar de desen şi arte vizuale Ioan Nistor, bun cunoscător al rânduielilor de tot felul din urbea academicienilor.

Nea Nelu, care are peste 74 de ani, a deşertat sacul memoriei de la momentul când spaţiul cu pricina era făgădău.

„Eu aşa l-am prins când eram de-o şchioapă. Era făgădăul lui George Cantor, un «nosodean» respectat, în care se beau aldămaşele de tot felul. Prin ’50 şi ceva, comuniştii au fost transformat locul în sală de cinematograf, ştiu că aveam 7 ani şi vizionam zilnic şi pe gratis peliculele, întrucât de cinema se ocupa o mătuşă de-a mea. După alţi 15-20 de ani, spaţioasa locaţie a găzduit sediul local al Casei de Economii şi Consemnaţiuni, iar în primii ani de după 1989 magazinul de mobilă Elvila, al omului de afaceri liberal Viorel Cataramă. După 2000, Consiliul Local a început să-şi ţină aici şedinţele de plen, lucru care se întâmplă şi în ziua de azi”, a rememorat profesorul Nistor.

Întrebat dacă are ştiinţă de bordel, aşa cum pomenea fostul fierar al oraşului, regretatul căuaci Prădan, nea Nelu s-a cam codit.
„Apăi, drăguţule, eu nu prea am ştiinţă de aşa ceva. Fierarul Prădan era tare şugubăţ la vorbă, însă poate să existe un sâmbure de adevăr în vorbele lui şmechere”, a răspuns, evaziv, interlocutorul.

”- Da’, dom’ profesor, faptul ne-a fost confirmat şi de un alt bătrân de-al locului, trecut acum la cele veşnice, picherul Ţăran, care povestea că cei care îşi doreau câte o mândruţă înainte de 1945 treceau pe la crâşma din buricul târgului şi finalizau problema în alcovul hotelului fostei bănci Mercur, am insistat, încercând să desluşim chestiunea. Răspunsul a fost la fel de evaziv: „Eu ştiu că sala a fost făgădău, dacă o fost şi bordel, nu pot băga mâna-n foc!”.

Una peste alta, peste timp, aici, parcă totul s-a aşezat ca odinioară, cu politica în prim-plan, fierbinţeală din care ieşi cu greu, după ce te-ai prins în horă.

STIRI - NOUTATI SIMILARE

Leave a Comment

* Prin postarea comentariului sunteti de acord cu stocarea detaliilor pe site-ul nostru.
* Comentariile vor fi moderate de un administator inainte de a fi postate si publicate pe site.

Acest website foloseste "cookies" pentru a imbunatatii calitatea si experienta de navigare! Am înțeles | Accept Vezi ce sunt "cookies"